Preoţi cu vocaţie aleasă!



Aruncând o privire asupra întregii activităţi a celor trei preoţi, invitaţi speciali pentru realizarea emisiunii televizate “Glasul bisericii”, pot afirma cu tărie că se detaşează clar, prin vizibilitate şi coerenţă programatică, discursurile la tematicile stabilite prezentate în faţa telespectatorilor.

Aceştia sunt pr. protopop Marian Crainic, pr. paroh Vasile Perşe (de la biserica din Santău) şi pr. Viorel Paşca din Satu Mare. Trăsătura caracteristică a celor trei minunaţi preoţi pare a fi tenacitatea, consecvenţa cu sine, făcând din ideile lor o problemă de viaţă şi un adevărat ritual supravieţuitor în raport cu provocările şi ispitele, tot mai numeroase, ale derizoriului cotidian. Am observat, la distinşii invitaţi ai NVTV, o anumită simetrie şi ritmicitate în succesiunea apariţiei lor în faţa camerelor de luat vederi, realizând emisiuni atractive, din care să nu lipsească aprecieri asupra evenimentelor ce se perindă în ţara aceasta plină de surprize de tot felul şi la toate straturile sociale, politice, culturale şi economice. La recenta emisiune “Glasul bisericii”, la trei decenii de la schimbarea orânduirii, au avut loc alegerile pentru stabilirea preşedintelui ţării, alegeri realizate prin aportul nemijlocit al credincioşilor bisericii neamului, întocmai cum au făcut-o şi la 1 Decembrie 1918, că fără credinţă, fără biserică -prin credincioşii ei, nu se poate realiza nimic.

S-au subliniat lucruri lăudabile la adresa unor comunităţi care au sărbătorit, aşa cum trebuie, cei 101 ani de la Unire. S-a amintit Beltiugul, unde Căminul Cultural a fost neîncăpător şi pe scena de acolo s-a vorbit româneşte, s-a cântat româneşte, s-a recitat şi dansat româneşte, având ca invitaţi pe Ana Holdiş Pop, cea care slujeşte scena cu credinţă de 40 de ani, pe cunoscutul Petrică Mureşan, formaţia de la Carei şi un minunat program al şcolii, cadre didactice, preot şi sufletul activităţii, în persoana primarului Bartok Gurzău Ioan.
Pot afirma că acum, la trei decenii de la “revoluţia” amintită, am avut în faţa camerelor un nucleu închegat, prin cei trei invitaţi, cu o identitate pregnantă, inconfundabilă, dar şi cu certitudinea unui program de o severă şi riguroasă cerinţă pentru ridicarea bunăstării românilor. Aceasta este cerinţa credincioşilor, pretinsă de la preşedintele reales, care îşi are acum şi guvernul său. Acum nu mai pot exista scuze prin acuzaţii aduse de unul sau altul! Concluzia este clară: la muncă fraţilor!

Prea mulţi “întind mâna” şi vor pâine fără muncă!

O atenţie deosebită s-a acordat în discuţii textelor biblice din slujbele bisericeşti prin care credincioşii cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar ca întreg cuvântul Scripturii să pătrundă în viaţa şi sufletul omului, să fie adus la o permanentă actualizare! Aceasta şi pentru faptul că bogăţia cuvântului este atât de trainică, de peste 2000 de ani. De aceea vorbim de Vechiul Testament şi de Noul Testament. Se pretinde ca interpretarea Scripturii să fie de succes, iar cântările şi rugăciunile să se dovedească a fi întotdeauna de succes, prin interpretări alese! S-a analizat atitudinea preotului la Sfintele Taine, iar preotul nu poate fi în Duhul lui Dumnezeu dacă nu cunoaşte temeinic Cuvântul lui Dumnezeu!

S-au amintit participările Episcopului, a P.S. Timotei Sătmăreanul la unele sărbători de seamă ale bisericilor din Băbăşeşti ( împreună cu Episcopul Timotei al Spaniei şi Portugaliei), la Batarci – sfinţirea capelei. S-a amintit bogata participare a preoţilor la activităţile culturale ale judeţului şi la cele educative, neuitându-se că preoţii au fost primii învăţători, care în tinda bisericii făceau şcoală cu copilaşii. Am pus în discuţie o problemă, pe care o adresez şi dvs., cititorilor şi telespectatorilor: Rugăciunea “Tatăl nostru”, spusă de o persoană sau mai multe, se adresează, prin conţinut, la plural, la “noi”, rugându-l pe Dumnezeu şi adresându-i-se, prin titlul “Tatăl nostru”, amintind pâinea “noastră”, dăni-o “nouă” şi “ne” iartă greşelile “noastre”, nu “ne” duce pe “noi” în ispită, “ne” mântuieşte de cel rău!

Este un text identic în toate limbile de pe glob şi nu-i voie să fie modificat. Reţineţi recenta vizită a Papei Francisc în România, eveniment de cea mai importantă mărime pentru un neam creştin, discursul lui fiind axat, în ordine strictă, pe fiecare vers al rugăciunii “Tatăl nostru”, vers explicat şi trăit sufleteşte de Papa Francisc. În încheierea emisiunii invitaţii mei au vorbit de actuala perioadă a postului şi de sărbătorile creştineşti ce urmează, încheind cu o frumoasă şi cunoscută colindă “O, ce veste minunată”! Oricum, spusele celor trei preoţi sunt ca o stare de veghe, o expresie mereu trează, într-o lume în care domneşte ura, invidia şi răutatea, invitând la bunătate şi ajutor reciproc! S-o privim cu ochiul însetat de real şi lumină, să devenim cu toţii mai buni şi mai umani! Este un mod de a învinge propria solitudine de înstrăinare - temă atât de actuală, devenită obsesional, odată cu trecerea timpului.

Remarc la cei trei preoţi verbul energic, tonul grav, fibra etică a discursului, răbdarea şi acurateţea vorbirii româneşti. Răzbat la ei ideile din adâncimile sufletului, cu mesaj esenţial către noi toţi.

Teodor Curpas





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts