Cele mai reprezentative construcţii din Muzeul Satului Oşenesc

Înfiinţat în 1966, Muzeul Ţării Oaşului este situat în apropierea centrului oraşului Negreşti-Oaş, la 200 de metri de drumul naţional care vine dinspre Satu Mare ori dinspre Maramureşul istoric. Situat pe o suprafaţă de 1,5 hectare, pe malul râului Tur, Muzeul are două secţii: expoziţi permanente cu o valoroasă colecţie de etnografie şi artă populară, dar şi de artă contemporană în Galeriile Dr. Mihai Pop şi Muzeul în aer liber.

Casele și gospodăriile expuse în Muzeul în aer liber sunt reprezentative pentru Țara Oașului, fiind strămutate din Negrești-Oaș și din satele din zonă.

Biserica din Lechința
În centrul muzeului, în cel mai înalt punct al „satului”, tronează biserica din Lechința, datând de la începutul secolului al XVII-lea și fiind singura biserică de lemn din zonă care s-a păstrat pănă în zilele noastre.

Spaţiul bisericii se compune din pridvor vestic, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este ritmat de patru coloane, latura vestică a acestora şi cosoroaba fiind decorate cu un brâu sculptat cu motivul funiei. O scară aflată în colţul nord-vestic al pridvorului permite accesul în turn. Pe latura răsăriteană a pridvorului se află uşa de intrare în biserică. Pronaosul şi naosul constituie două spaţii egale, cel dinspre vest fiind destinat femeilor (babinec), iar cel estic bărbaţilor. Acestea comunică doar prin uşa simplă practicată în peretele despărţitor. Biserica femeilor nu are ferestre, în timp ce biserica bărbaţilor este luminată de deschiderile foarte mici din peretele nordic şi în cel sudic . Altarul decroşat, de plan rectangular, prezintă câte o fereastră mică pe fiecare dintre laturi.Structura simplă a bisericii ar susţine datarea acesteia în secolul al XVII-lea. Forma şi structura turnului, respectiv pridvorul vestic par a fi însă rezultatul intervenţiilor din secolul al XVIII-lea. Edificiul a fost demontat în 1967 şi reconstruit ulterior, între 1978 şi 1979, pe locul actual, în Muzeul în aer liber al Ţării Oaşului. Nu se cunoaşte dacă originar biserica a fost pictată. Decorul pictat actual, inspirat din iconografia bisericilor de lemn maramureşene, a fost realizat, conform inscripţiei de deasupra uşii naosului, în anul 2006.

Case monocelulare
1. Casa Betea din Racşa – sec. al XVIII-lea
Casă tricelulară, alcătuită din camera de intrare (reg. „tindă”), camera de locuit (reg. „casă”) şi cămară, construită din lemn și acoperită cu fân. Ancadramentele ferestrelor sunt specifice zonei Oaşului în sec. al XVIII-lea.

2. Coteţ pentru porci din Certeze – sfârșitul sec. al XIX-lea
Este construit din bârne cioplite din stejar, îmbinate în coadă de rândunică şi acoperit cu şindrilă (reg. „draniță”).

3. Poiată pentru oi din Bixad – ultima parte a sec. al XIX-lea
Este construită din bârne cioplite din stejar, îmbinate în tehnica numită coadă de rândunică şi acoperită cu şindrilă.

4. Șopron pentru fân (reg. „hoborog”) cu acoperiş reglabil – reconstituire – sec. al XX-lea

5. Coş pentru porumb, împletit din nuiele şi acoperit cu șindrilă (reconstituire – sec. al XX-lea).

Casă din Vama
Casa familiei Contra din satul Vama a fost construită pe la jumătatea primului deceniu al secolului al XX-lea. A fost cu siguranţă una dintre primele case de asemenea mărime construite în Ţara Oaşului. De remarcat frumuseţea stâlpilor şi a arcadelor de la târnaţ, unde meşterul a ştiut să evite cu o intuiţie excepţională orice simetrie. Casa este acoperită cu ţiglă.

 

În casă se află atelierul-şcoală de olărit, un proiect de salvgardare a celebrului centru de olărit de la Vama, unde a mai rămas acum un singur olar. Dotarea atelierului a fost realizată cu fonduri Phare (anexa cu cuptoarele, 6 roţi de olar, malaxor pentru preparat argila, râşniţă pentru preparat coloranţii, mobilier).

Casă din Moişeni

1. Casă din Moişeni – prima parte a sec. al XIX-lea

Casa tricelulară a fost realizată în tehnica folosită la cele mai vechi case din Oaş. Însă spre deosebire de majoritatea caselor din secolul al XVIII-lea, care erau din bârne rotunde, aici s-au folosit bârne obţinute prin crăparea unor stejari masivi şi fasonarea lor cu securea. Acoperișul este din fân.

 

2. Coteţ pentru păsări (reconstituire – sec. al XX-lea)

3. Adăpost pentru car, lemne și unelte, reg. „colejnă” (reconstituire – sec. al XX-lea)

4. Coteţ de formă circulară pentru porci (reconstituire – sec. al XX-lea)

Coteţul circular este un tip de construcţie foarte veche în Ţara Oaşului. Au existat până în prima parte a secolului al XX-lea inclusiv case construite în această formă şi în această tehnică.

Moară şi vâltoare

1. Casa morii (prima parte a sec. al XX-lea)

Casa a fost adusă din Negreşti şi adaptată pentru a adăposti moara şi piua. Este compusă din camera de intrare (reg. „tindă”), moară și casa morarului, fiind acoperită cu şindrilă.

2. Moară de apă din Certeze (1925)

Instalaţiile morii sunt din Certeze (1925), prima lor restaurare fiind realizată în 1955.

3. Vâltoare din Negreşti (reconstituire – sec. al XX-lea)
Vâltoarea (reg. vultoarea) este considerată mașina de spălat naturală. Apa vine prin cădere, creând un vârtej în care se spală hainele. Acest sistem a apărut către sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.

Ciupercă pentru dans
Acest tip de construcție, foarte important în viața comunităților rurale, a apărut în Țara Oașului numai după 1950. În afară de formă, nu a avut niciodată niște caracteristici unitare, dovadă și diversitatea materialelor folosite (lemn, metal, țiglă, tablă).

După 1990, concomitent cu emigrarea în masă a tineretului, a dispărut fenomenul socio-cultural numit „danțul la ciupercă”, dar și construcția respectivă.

În ultimul deceniu, ciupercile au reapărut în câteva comune, din inițiativa și cu finanțarea administrațiilor locale.

Pălincie
Clădirea a fost construită în 1942 și a fost donată Muzeului de primăria comunei Vama. Tot o donație din Vama este și instalația de distilare, fiind restaurată după o variantă existentă la începutul anilor 1960. Instalația de răcire este o reconstituire după o documentare realizată la începutul anilor 1970, când mai existau câteva exemplare în zonă.

Lucrările de restaurare au fost finanțate prin Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare, care a cooptat Muzeul într-un proiect cu finanțare europeană.

Nicolae Ghişan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

ALERTĂ! Mai avem un CAZ de CORONAVIRUS în județ. Încă un bărbat, depistat POZITIV

Județul Satu Mare se confruntă cu un nou caz de coronavirus. Dacă până acum am avut de a face cu un caz din Iași...

Un nou caz în județ! Bărbat din zona Oașului cu CORONAVIRUS.

Un nou caz de Coronavirus a fost confirmat în județul Satu Mare. Ar fi vorba de un bărbat de peste 70 de ani din...

NU UITA! La noapte ROMÂNIA trece la ora de vară! STĂM ÎN CASĂ CU O ORĂ MAI PUȚIN!

Ora de vară 2020. În această noapte , România trece la ora de vară: Ora 03:00 va deveni ora 04:00 și vom dormi cu...

Mai e puțin și trecem la SCENARIUL 4 în România! Ce măsuri suplimentare ar urma să se ia!

Numărul de infectări cu COVID-19 a crescut în România, în ultimele zile, iar autoritățile încep să se pregătească pentru scenariul 4, atunci când vor...

NORMALIZARE. Numărul celor care TRAZITEAZĂ vămile din județ, în scădere DRASTICĂ

În perioada 27.03.2020, ora 19:15 - 28.03.2020, ora 07:15, la PTF Petea, pe sensul de intrare în țară s-au prezentat 164 persoane. Dintre acestea,...