Cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei creştine : Sfânta Tainǎ a Preoţiei- Demers documentar realizat de pr. dr. Cristian Boloş



Preoţia (Hirotonia) este Sfânta Tainǎ prin care, unor persoane, anume pregǎtite şi chemate de Dumnezeu, li se dǎ, prin rugǎciune şi prin punerea mâinilor pe cap de cǎtre episcop/ierarh, harul/darul, puterea şi dreptul de a sluji în Bisericǎ/bisericǎ, sǎ înveţe adevǎrul dumnezeiesc, sǎ sǎvârşeascǎ Sfintele Taine şi celelalte slujbe bisericeşti şi sǎ conducǎ pe credincioşi pe calea mântuirii, a zidirii lor, sub toate aspectele.

Astfel, prin Hirotonie, se împǎrtǎşeşte harul puterii de a învǎţa sau predica, de a sǎvârşi cele sfinte şi de a conduce obştea credincioşilor: “Aşa sǎ ne socoteascǎ pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni IV; 1. Din aceste cuvinte, precum şi din cele rostite de Hristos la Cina cea de Tainǎ: “Aceasta sǎ faceţi spre/întru pomenirea Mea” – Luca XXII; 19, I Corinteni XI; 24-25 –, reiese puterea sfinţitoare a Preoţiei); “Cǎci noi împreunǎ-lucrǎtori cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu” (I Corinteni III; 9). Numai cine a primit aceastǎ putere şi slujeşte Biserica are dreptul sǎ predice/propovǎduiascǎ cuvântul lui Dumnezeu. Toţi cei care îşi arogǎ fǎrǎ temei dreptul de a predica, adicǎ fǎrǎ Hirotonie şi fǎrǎ încredinţarea Bisericii, fǎrǎ un mandat din partea ei, sunt “amǎgitori” (II Ioan I; 7), care rǎstǎlmǎcesc Scripturile, spre pierzare (II Petru III; 16), sunt “prooroci mincinoşi” (îmbrǎcaţi în “haine de oi”, pe dinǎuntru fiind “lupi rǎpitori/îngrozitori”) şi “învǎţǎtori mincinoşi”, care strecoarǎ printre oameni “eresuri pierzǎtoare” (Matei VII; 15, Matei XXIV; 11, Faptele Apostolilor XX; 29-30, II Petru II; 1), sunt “furi şi tâlhari” (Ioan X; 1, 8-10). Pe unii ca aceştia, sǎ nu-i primim în casele noastre şi sǎ nu le zicem: “Bun venit!”, spre a nu ne face pǎrtaşi la faptele lor cele rele (II Ioan I; 10-11). Pe cei “şovǎitori” sǎ-i mustrǎm, “pe alţii, smulgându-i din foc”, sǎ-i mântuim, iar de alţii, însǎ, sǎ ne fie “milǎ cu fricǎ, urând şi cǎmaşa spurcatǎ de pe trupul lor” (Iuda I; 22-23).

Preoţia este lucrarea de temelie în Bisericǎ, fiindcǎ prelungeşte, pânǎ la sfârşitul veacurilor, însǎşi preoţia Mântuitorului. Fǎrǎ Preoţie nu sunt Sfintele Taine; fǎrǎ Sfinte Taine nu se revarsǎ peste oameni harul dumnezeiesc; fǎrǎ har dumnezeiesc nu este mântuire. Preoţia este/înseamnǎ har: “Nu fi nepǎsǎtor faţǎ de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor” (I Timotei IV; 14). De aceea, “nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacǎ este chemat de Dumnezeu, dupǎ cum şi Aaron” (Evrei V; 4). Apoi, “cum vor propovǎdui de nu vor fi trimişi?” (Romani X; 15), cǎci “El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii pǎstori şi învǎţǎtori, spre desǎvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni IV; 11-12, I Corinteni XII; 28-30). Preot poate sǎ fie: persoana care a studiat Teologia, însuşindu-şi o solidǎ pregǎtire teologicǎ şi ştiinţificǎ, spre a putea face faţǎ tuturor provocǎrilor care se vor ivi în timpul pastoraţiei, Preoţia fiind “arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”, potrivit Sfântului Grigorie de Nazianz; persoana care se distinge printr-o viaţǎ moralǎ şi spiritualǎ deosebitǎ, caracterizatǎ prin verticalitate în raport cu Dumnezeu şi cu semenii; persoana care este hirotonitǎ, în mod canonic, de cǎtre episcop. Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre creştini ca fiind “seminţie aleasǎ, preoţie împǎrǎteascǎ, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu”, ca sǎ vesteascǎ în lume bunǎtǎţile Celui Care i-a “chemat din întuneric la lumina Sa cea minunatǎ” (I Petru II; 9). Însǎ, de aici nu trebuie sǎ înţelegem cǎ toţi creştinii sunt preoţi, fiind vorba despre o preoţie duhovniceascǎ, obşteascǎ, al cǎrei altar este inima fiecǎrui creştin (“Nu ştiţi, oare, cǎ voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi cǎ Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”, I Corinteni III; 16), jertfele duhovniceşti fiind mila, duhul umilit, inima înfrântǎ şi smeritǎ (Psalmi L; 18). E vorba, aşadar, de o preoţie în sens figurat. Prin puterea harului primit, prin Tainele Botezului, Mirungerii şi Împǎrtǎşaniei, creştinii au o stare aleasǎ, sfântǎ, împǎrǎteascǎ faţǎ de necreştini; de aceea, ei au dreptul sǎ boteze pe copiii aflaţi în pericol de a muri nebotezaţi, dar aceasta nu este totuna cu preoţia aşezatǎ de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli şi ajunsǎ la noi prin succesiune apostolicǎ continuǎ.

Domnul Iisus Hristos, dupǎ o noapte petrecutǎ în “rugǎciune cǎtre Dumnezeu, când s-a fǎcut ziuǎ a chemat la Sine pe ucenicii Sǎi şi a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli” (Luca VI; 12-13), cǎrora le-a spus: “oricâte veţi lega pe pǎmânt, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pǎmânt, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei XVIII; 18). El a instituit Sfânta Tainǎ a Preoţiei în clipa în care, dupǎ Înviere, a dat Sfinţilor Apostoli puterea de a ierta pǎcatele şi când le-a dǎruit deplina putere sǎ înveţe, sǎ boteze şi sǎ conducǎ pe credincioşi, ca aceştia sǎ pǎzeascǎ toate câte a poruncit El: “Şi Iisus le-a zis: Pace vouǎ! Precum M-a timis pe Mine Tatǎl, vǎ trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cǎrora veţi ierta pǎcatele, le vor fi iertate şi cǎrora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan XX; 21-23); “Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toatǎ puterea în cer şi pe pǎmânt. Drept aceea, mergând, învǎţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatǎlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învǎţându-le sǎ pǎzeascǎ toate câte v-am poruncit vouǎ şi iatǎ Eu cu voi sunt în toate zilele, pânǎ la sfârşitul veacului. Amin” (Matei XXVIII; 18-20. Prin aceste cuvinte, Mântuitorul a oferit Apostolilor şi urmaşilor acestora puterea învǎţǎtoreascǎ, de a vesti cuvântul lui Dumnezeu, o datǎ cu cea sfinţitoare şi de conducere). Pe acest temei, de la Sfinţii Apostoli, puterea datǎ prin Hirotonie, trece neîntrerupt la urmaşii lor, pânǎ la sfârşitul veacurilor. Apostolii au sǎvârşit Sfânta Tainǎ a Preoţiei prin punerea mâinilor, “hirotonind preoţi în fiecare bisericǎ, rugându-se cu postiri…” (Faptele Apostolilor XIV; 23). Însǎ, Sfântul Apostol Pavel atrage atenţia: “Nu-ţi pune mâinile degrabǎ pe nimeni, nici nu te face pǎrtaş la pǎcatele altora. Pǎstreazǎ-te curat” (I Timotei V; 22).

Episcopul, asemenea Sfinţilor Apostoli odinioarǎ, pune mâinile pe capul celui ce devine diacon, preot sau episcop şi se roagǎ sǎ vinǎ peste el harul/darul Sfântului Duh. La hirotonirea episcopului trebuie sǎ ia parte cel puţin trei ierarhi. Taina Preoţiei se sǎvârşeşte numai în timpul Sfintei Liturghii, fiind una dintre cele mai importante Taine, pentru cǎ slujitorii hirotoniţi sunt sfinţiţi de Dumnezeu şi respectaţi de cǎtre ceilalţi creştini, pe care îi vor conduce, tot restul vieţii lor, spre Împǎrǎţia lui Dumnezeu, fǎrǎ ei, noi, creştinii, neputând sǎ ne împǎrtǎşim de harul dumnezeiesc revǎrsat prin celelalte Sfinte Taine. În cartea Faptele Apostolilor (Pavel “a chemat la sine pe preoţii Bisericii”, cap. XX; v. 17) şi, mai ales, în epistolele Sfântului Apostol Pavel cǎtre Timotei (pe care Sfântul Pavel l-a aşezat episcop la Efes) şi Tit (pe care Sfântul Pavel l-a aşezat episcop în Creta), gǎsim multe texte despre hirotonia unor slujitori bisericeşti. Ierarhia bisericeascǎ are trei trepte: episcop, preot şi diacon. Taina Hirotoniei nu se repetǎ la aceeaşi persoanǎ pentru aceeaşi treaptǎ.

Episcopul/arhiereul/ierarhul, urmaşul celor 12 Apostoli, poate sǎvârşi toate Sfintele Taine, învaţǎ şi aşeazǎ preoţi în parohii (Sfântul Apostol Pavel îi scrie lui Tit: “Pentru aceasta te-am lǎsat în Creta, ca sǎ îndreptezi cele ce mai lipsesc şi sǎ aşezi preoţi prin cetǎţi, precum ţi-am rânduit”, Tit I; 5) şi conduce Biserica dintr-o anumitǎ eparhie/episcopie: “Vrednic de crezare este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine, dar, ca episcopul sǎ fie fǎrǎ de prihanǎ, bǎrbat al unei singure femei (atunci episcopii puteau fi cǎsǎtoriţi, având chiar şi copii), veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de strǎini, destoinic sǎ înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins sǎ batǎ, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultǎtori, cu toatǎ bunǎ-cuviinţa. Cǎci dacǎ nu ştie cineva sǎ-şi rânduiascǎ propria lui casǎ, cum va purta grijǎ de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul sǎ nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sǎ cadǎ în osânda diavolului. Dar el trebuie sǎ aibǎ şi mǎrturie bunǎ de la cei din afarǎ, ca sǎ nu cadǎ în ocarǎ şi în cursa diavolului” (I Timotei III; 1-7, Tit I; 7-9); “Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivǎ şi de toatǎ turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca sǎ pǎstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Sǎu” (Faptele Apostolilor XX; 28).

Preotul poate sǎvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti, în afarǎ de Hirotonie (Preoţie), de sfinţirea Mirului şi a Antimisului, slujind, în mod obişnuit, într-o bisericǎ parohialǎ, pǎstorind, conducând şi învǎţând credincioşii care îi sunt daţi în grijǎ de cǎtre episcopul locului, în cadrul unei parohii: “… sǎ aşezi preoţi prin cetǎţi, precum ţi-am rânduit: de este cineva fǎrǎ de prihanǎ, bǎrbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultǎtori” (Tit I; 5-6); “Preoţii, care îşi ţin bine dregǎtoria, sǎ se învredniceascǎ de îndoitǎ cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învǎţǎtura” (I Timotei V; 17).

Diaconul ajutǎ pe episcop şi preot în slujbele lor, fǎrǎ a sǎvârşi singur Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti: “Diaconii trebuie sǎ fie cucernici, nu vorbind în douǎ feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, pǎstrând taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia sǎ fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacǎ se dovedesc fǎrǎ prihanǎ, sǎ fie diaconiţi. Femeilor lor, de asemenea, sǎ fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpǎtate, credincioase întru toate. Diaconii sǎ fie bǎrbaţi ai unei singure femei, sǎ-şi chiverniseascǎ bine casele şi pe copiii lor. Cǎci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus” (I Timotei III; 8-13); “Drept aceea, fraţilor, cǎutaţi şapte barbaţi între voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi (Apostolii) sǎ-i rânduim la aceastǎ slujbǎ (a diaconiei, a slujirii celor nevoiaşi). Iar noi vom stǎrui în rugǎciune şi în slujirea cuvântului. Şi a plǎcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bǎrbat plin de credinţǎ şi de Duh Sfânt (întâiul mucenic), şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea Apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei” (Faptele Apostolilor VI; 1-7).

Credincioşii, cunoscând marea importanţǎ a Preoţiei pentru viaţa lor, în drumul spre mântuire, sunt datori sǎ-l respecte dupǎ cuviinţǎ pe preot şi sǎ asculte îndemnurile şi povǎţuirile sale, cinstindu-l ca pe pǎrintele lor sufletesc. De altfel, preoţii sunt slujitorii lui Dumnezeu şi ai mântuirii noastre. Sfântul Ioan din Kronstadt scria: “Preotul e un medic duhovnicesc. Aratǎ-I rǎnile tale fǎrǎ sǎ te ruşinezi, sincer, deschis şi încrede-te în el ca şi cum ai fi fiul lui, întrucât duhovnicul este pǎrintele tǎu duhovnicesc, cel care trebuie sǎ te iubeascǎ mai mult decât tatǎl tǎu şi mama ta; cǎci dragostea lui Hristos întrece orice dragoste fireascǎ. El, pǎrintele duhovnic, va rǎspunde pentru tine în faţa lui Dumnezeu”. Mântuitorul nostru, referindu-se la cinstirea care se cuvine sǎ fie acordatǎ slujitorilor Bisericii şi la puterea de conducere duhovniceascǎ a Preoţiei, afirmǎ: “Cel ce vǎ ascultǎ pe voi pe Mine Mǎ ascultǎ, şi cel ce se leapǎdǎ de voi se leapǎdǎ de Mine; iar cel ce se leapǎdǎ de Mine se leapǎdǎ de Cel Ce M-a trimis pe Mine” (Luca X; 16).

Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”. 2.“Ȋnvăţătură de credinţă creştină ortodoxă”, Bucureşti, 2000, pp. 154-156. 3.“Catehism creştin ortodox”, Bucureşti, 1990, pp. 65-68. 4.“Catehism ortodox”, Cluj-Napoca, 2011, pp. 55-57. 5.“Mic catehism ortodox pentru copii şi elevi”, Cluj-Napoca, 2012, pp. 29-30. 6. “Rugǎciuni şi ȋnvǎţǎturi de credinţǎ ortodoxǎ”, Timişoara, 1987, pp. 128-129. 7. Pǎrintele Trifon, “Dimineţi cu Dumnezeu”, Bucureşti, 2017, p. 64.



POLITIC

VIDEO. LIDERUL PSD SATU MARE: „80.000 de pensionari sătmăreni primesc pensii tăiate cu 26%” de Guvernul Iohannis-Orban”

Președintele Executiv interimar al PSD SATU MARE a anunțat astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, că este trist pentru cei 80.000 de pensionari...

DOREL COICA: ”Fiecare zonă este importantă pentru noi, și dialogul este esențial”

Candidatul PSD la Primăria municipiului Satu Mare, Dorel Coica, a declarat că pentru el și pentru echipa sa, fiecare zonă a orașului este importantă. ”Așa...

ADRIAN ȘTEF: ”Producătorii sătmăreni au nevoi de centre pentru predarea produselor”

Candidatul ALDE la președinția Consiliului Județean, Adrian Ștef, a declarat că una dintre prioritățile lui pentru viitorul mandat este înființarea de centre de preluare...

ADRIAN ALBU: ”Un primar bun trebuie să aibă în primul rând o viziune și în al doilea rând o echipă de profesioniști”

Candidatul PNL la Primăria municipiului Satu Mare, Adrian Albu, este de părere că Sătmarul trebuie să aibă un primar cu viziune și să aibă...

Latest Posts

Programul de dezvoltare a județului Satu Mare în viziunea candidatului ALDE pentru președinția Consiliului Județean, Adrian Ștef

Cel mai complet program cu care se prezintă un candidat în fața alegătorilor în această campanie electorală este, de departe, cel al candidatului ALDE...

Dorel Coica, prezent printre sătmăreni

Ieri, joi, 17.09.2020, echipa PSD a municipiului Satu Mare a fost la pas în cartierul Carpați II împreună cu candidatul la Primăria...

Un nou tur de forță al candidatului PSD la președinția Consiliului Județean

Radu Roca, candidatul PSD la președinția Consiliului Județean Satu Mare, împreună cu candidații PSD la Consiliul Județean Nicolae Avorniciți, Filip Cătălin, Mirela Suciu și...

Adrian Ștef, un codrean printre codreni

Candidatul ALDE la președinția Consiliului Județean Satu Mare, Adrian Ștef, s-a aflat ieri în mijlocul codrenilor din comuna Homoroade. Cu o zi înainte, Adrian Ștef...

ULTIMELE ȘTIRI

Programul de dezvoltare a județului Satu Mare în viziunea candidatului ALDE pentru președinția Consiliului Județean, Adrian Ștef

Cel mai complet program cu care se prezintă un candidat în fața alegătorilor în această campanie electorală este, de departe, cel al candidatului ALDE...

Un nou tur de forță al candidatului PSD la președinția Consiliului Județean

Radu Roca, candidatul PSD la președinția Consiliului Județean Satu Mare, împreună cu candidații PSD la Consiliul Județean Nicolae Avorniciți, Filip Cătălin, Mirela Suciu și...

Adrian Ștef, un codrean printre codreni

Candidatul ALDE la președinția Consiliului Județean Satu Mare, Adrian Ștef, s-a aflat ieri în mijlocul codrenilor din comuna Homoroade. Cu o zi înainte, Adrian Ștef...

Cosmin Rațiu vrea să le ofere tinerilor sătmăreni o șansă să se întoarcă acasă

Tinerii sătmăreni pleacă să studieze în marile centre universitare din țară, însă oricât ar fi ei de atașați de orașul lor natal, acesta nu...

Aurelia Fedorca se îndreaptă cu încredere spre un nou mandat

Echipa PSD Negrești-Oaș este primită cu deschidere, apreciere și bucurie de negreșteni. Aurelia Fedorca reușește să țină echipa unită pentru a...