More


    FOTOGALERIE. DEZASTRUL de acum o JUMĂTATE DE VEAC. ”AM LUCRAT ZILE LA RÂND SĂ SALVĂM OAMENI…”

    - Advertisement -

    Istoria oricărui oraș are și părți înfloritoare, și părți mai triste, acestea din urmă fiind, de multe ori, impulsul pentru dezvoltare. Așa s-a întâmplat și în 1970, la Satu Mare, când viiturile au lovit zeci de case și au distrus agoniseala de o viață a oamenilor.
    Doar când aud de data de 14 mai, mulți sătmăreni ajunși la vârsta a doua și a treia lăcrimează: pentru ei aceasta dată coincide cu pierderea întregii agoniseli de până atunci, iar pentru 56 de familii, numărul decedaților din cauza inundațiilor, data coincide cu pierderea cuiva drag.

    La 14 mai 1970, Satu Mare a trăit unul dintre cele mai mari dezastre înregistrate în toate timpurile în România, când digurile râului Someș s-au rupt, iar apa a intrat în casele oamenilor, luând tot ce ei adunaseră de-a lungul vieții.

    Nicolae Epuran era, la acea vreme, plutonier în cadrul stației de pompieri Satu Mare și a intervenit pentru salvarea a sute de vieți. Acesta rememorează, pentru CANCAN.RO, clipele triste, dar, dincolo de tristețea pierderii de vieți omenești și a mii de animale, are curajul să zâmbescă atunci când își aduce aminte de mobilizarea exemplară care a urmat inundațiilor, pentru reconstruirea orașului, care a căpătat o nouă imagine.

    „Am intervenit cu bărcile, prima dată în zona străzilor Botizului și Odoreului. Am dus o luptă de convingere cu fiecare om în parte să urce în barcă și să își părăsească casa, pentru că ei nu doreau, țineau la casa lor. Fiecare își dusese în pod ce avea mai de preț, mobilă, televizor. Au fost unii care trebuiau luați chiar cu forța din case. Am avut noroc că am avut detașați de la Tulcea mai mulți soldați în termen, și ei, cum știau înota, intrau înot în casele oamenilor pentru a-i căuta și a-i salva. Într-o barcă de 25 de persoane înghesuiam și câte 45, să îi ducem într-o zonă mai înaltă, unde nu ajunsese apa, de unde îi preluau alții, iar noi ne întorceam să salvăm noi vieți. Zile la rând am lucrat zi-lumină, apucam să dormim 1-2 ore, să mâncăm ceva și eram înapoi în bărci să salvăm oameni”, rememorează Nicolae Epuran.

    Restul materialului poate fi citit pe CANCAN.RO.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img