More


    Restaurarea și protejarea patrimoniului, o preocupare constantă a muzeului sătmărean

    =

    Muzeul sătmărean a demarat procesul de pregătire a specialiștilor săi începând cu anul 1975 în domeniile de restaurare și conservare metal-ceramică, textile, carte veche, mobilier, construcții din lemn, pictură, conservarea și investigarea fizico-chimică a bunurilor de patrimoniu.

    În 1996 s-au pus bazele legale pentru înființarea Laboratorului Zonal de Restaurare Conservare cu specializări în domeniul restaurării, conservării, cercetării de ordin arheologic, istoric și etnografic privind metalele, ceramica, textilele, manuscrisele, cartea veche, documentele pe suport papetar sau pergament, icoanele, lemnul și monumentele din lemn în aer liber. Pregătirea restauratorilor și conservatorilor s-a realizat în cadrul programelor organizate de Centrul de Pregătire și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură prin cursuri, seminarii și stagii de practică specifice pentru fiecare domeniu de restaurare.

    În ultimii ani, beneficiind de programele de finanțare europene, dar și de sprijinul Consiliului Județean, dotarea secției de restaurare-conservare s-a îmbunătățit substanțial. La ora actuală se dispune pe lângă aparatură și instrumentar specific fiecărui domeniu de restaurare, și de aparatură de investigații fizico-chimice care permit analiza microchimică, stereomicroscopică și analiza de compoziție utilizând tehnici moderne de fluorescență de raze X.

    Sunt puţine momentele în care se dezvăluie în faţa publicului vizitator ceea ce se întâmplă în culisele unei expoziţii. Deseori se admiră exponatele, fără a se bănui, măcar, munca deosebită a restauratorilor și conservatorilor pentru salvarea şi prezervarea obiectelor muzeale. Echipa de restauratori lucrează în anonimat, pentru ca semenii şi urmaşii lor să se poată bucura de mărturiile istoriei. Restauratorul este cel care în fiecare moment al activităţii sale rămâne conștient de faptul că de el depinde păstrarea unei opere pe care înaintașii lui au zămislit-o, uneori chiar cu câteva mii de ani înaintea vieții sale. Este cel care descoperă, pas cu pas, povestea unei piese patrimoniale unice. Trăiește apoi, etapă cu etapă, fiecare moment al readucerii la viață ale acelei piese.

    Inventarul muzeului sătmărean cuprinde peste 400.000 de obiecte de patrimoniu, câteva sute de bunuri fiind clasate în categoria tezaur și fond. În sălile de expoziţie, dar mai ales în depozitele muzeului, se găsesc mii de obiecte de ceramică, icoane pe lemn şi sticlă, piese de mobilier, lemn pictat, obiecte gospodăreşti din lemn, metal şi sticlă, fotografii, obiecte textile, cojoace, bijuterii şi port popular.

    În muzeul sătmărean lucrează acum 9 specialişti în laboratorul de conservare-restaurare, acoperind domenii de conservare și restaurare a icoanelor pe lemn şi sticlă, a lemnului policrom, a obiectelor textile, carte veche, documente, obiectelor din metal şi ceramică, mobilier şi monumente din lemn. Sunt toţi experţi restauratori conservatori şi investigatori care lucrează în echipă, astfel încât obiectele de patrimoniu „să se simtă bine”.

    Printre obiectele de patrimoniu cu care se mândresc cei de la Restaurare , amintim: iconostasul bisericii de la Văgaș datând din secolul al XVIII-lea, iconostasul bisericii ortodoxe de la Carei (secol XIX), diferite icoane împărătești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

    O barcă monoxilă descoperită în albia râului Someș în localitatea Berindan reprezintă și la ora actuală o adevărată provocare pentru restauratori și conservatori datorită perisabilității și vechimii materialului constituent. Obiectul are o dimensiune impresionantă de 13,2 x 0,9 m, fiind cea mai lungă monoxilă din ţară, este datată în secolele XIII-XIV şi se consideră a fi un mijloc de transport al sării (dar posibil și a altor materiale) pe Someș, lucru consemnat într-un document din anul 1310.

    În cadrul laboratorului de restaurare carte veche, una dintre piesele de mare valoare conservată și restaurată este un Chiriacodromion, carte de cazanii, tipăritură din 1699, scrisă în limba română, cu caractere chirilice. Restaurarea acesteia a fost foarte dificilă din cauza faptului că hârtia era foarte fragilă, necesitând tratamente repetate de rehidratare şi reîncleiere care trebuiau făcute cu multă atenţie deoarece exista pericolul pierderii suportului. De asemenea trebuie menționată conservarea colecției bibliotecii Kállay aparținând muzeului Jósa András din Nyiregyhaza, Ungaria, o colecție bogată și valoroasă de volume tipărite vechi și noi. Restauratorii metal – ceramică au redat circuitului muzeal un număr impresionant de obiecte, printre care amintim tezaurul de la Tămășeni format din peste 1500 de monede din aur și argint, datat între sfârșitul secolului al XV-lea și primul deceniu al secolului al XVII-lea.

    O altă lucrare importantă restaurată a fost ceramica descoperită la Urziceni–Vama datând din perioada eneolitică, caracterizată prin friabilitatea deosebită a fragmentelor ceramice.

    Situl arheologic de la Medieșu Aurit-Șuculeu reprezentând cel mai mare centru de producție ceramică din spațiul european situat în afara fostului Imperiu Roman a fost descoperit în urma săpăturilor arheologice efectuate în anii 60 ai secolului trecut. Prin metode moderne de investigare au fost identificate în jurul sitului existent încă 200 de cuptoare dacice pentru ars ceramică. Acest ansamblu necesită o conservare și restaurare permanentă, intervenții asigurate cu profesionalism de specialiștii laboratorului Muzeului Judeţean.

    Conservarea patrimoniului muzeal presupune întotdeauna o susținută cercetare științifică privind obiectul muzeal, factorii biotici și abiotici, relația care se stabilește între obiectul muzeal și factorii exogeni, precum și cauzele care determină degradarea materiei organice și anorganice. Conservarea preventivă a patrimoniului cultural reprezintă o preocupare continuă a laboratorului sătmărean, prin activitățile sale încercându-se menținerea unui microclimat prielnic bunurilor păstrate în expozițiile și în depozitele muzeului.

    Expozițiile de bază ale Muzeului Județean Satu Mare nu ar fi putut exista fără aportul restauratorilor, atât prin salvarea de la degradarea inevitabilă și ireversibilă a obiectelor în timp cât și prin recomandările privind expunerea, conform celor mai noi norme de conservare și prin participarea efectivă la realizarea acestora.

    Sursa: Gheorghina Olariu – Satu Mare Studii şi Comunicări XXXV/I

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img