Tăşnadul interbelic – un orăşel cochet, cu o economie în plină dezvoltare şi o viaţă social-culturală trepidantă



În perioada următoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în Tășnad au loc profunde transformări, în special datorită schimbării administrative, făcându-se trecerea (deși nu imediat, Tășnadul fiind eliberat abia în aprilie 1919) de la administrația maghiară la cea românească, perioada interbelică fiind caracterizată de o dezvoltare economică lentă, dar constantă. Amenajările urbane din această perioadă au avut un rol însemnat în dezvoltarea economică, comercială, socială și culturală a localității, au avut menirea de a crește confortul locuitorilor și de a încuraja și facilita activitățile economice existente aici, și datorită târgului desfășurat săptămânal la Tășnad.

La sfârșitul Primului Război Mondial, în Tăşnad existau patru edificii de cult (biserica reformată, monument istoric în stil gotic târziu, construită în anul 1476, în perioada în care episcop era Vingradi Gereb Laszlo, rudă cu regele Matei Corvin, biserica greco – catolică, construită din piatră în anul 1893 în locul celei de lemn, la iniţiativa preotului George Stanciu junior (1863 – 1926), biserica romano–catolică, construită în anul 1905 în locul celei vechi care fusese ridicată în perioada 1784 – 1787 şi o sinagogă, ridicată în 1867, impresionantă ca dimensiuni, construită pe două niveluri, cu faţada vestică divizată în trei axe, fiecare prezentând câte o intrare). Astăzi două dintre aceste clădiri au dispărut: biserica greco – catolică în jurul căreia s-a ridicat Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (bazele acesteia au fost puse în jurul vechii biserici în anul 1988, fiind sfințită în anul 2000) și sinagoga evreiască care a fost naționalizată în anul 1944 și apoi distrusă de autoritățile comuniste. În anul 1996 imaginea arhitecturală a orașului s-a îmbogățit prin construirea noii biserici greco – catolice Nașterea Preacuratei Fecioare Maria.

Peisajul arhitectural – urbanistic era întregit de banca Vulturul și Cassa de Păstrare și Banca Comercială S. A. din Tășnad, o şcoală de stat și una confesională, 2 grădinițe, bibliotecă, judecătorie, închisoare, 2 farmacii, hotelul Royal și hotelul Hungaria, castelul Cserey-Fischer, vechi conac nobiliar în stil baroc (azi Muzeul Orăşenesc Tăşnad, construit în anul 1771, cu mai multe intervenţii în timp), un cazinou fondat în anul 1837 și mutat în clădire nouă în anul 1909 (astăzi adăposteşte Casa de cultură), mai multe societăți culturale (despărțământul de plasă al Astrei, căminul cultural al Astrei, casina românilor din jur și în localitate, casina maghiară, casa meseriașilor, asociația romano – catolică) un centru de pregătire premilitară, o baie comunală, poştă, restaurante şi nelipsitele cârciumi.

Funcționau 2 mori, dintre care una sistematică, o uzină electrică, o fabrică de cărămidă, 7 brutării, 9 măcelării și 3 tăbăcării, un abator, mai multe ateliere de tâmplărie și mobilă, 2 ateliere de olari și unul de frânghier. Nu exista spital sau dispensar, dar profesau 4 medici particulari (Mihai Szaitz, Eugen Klein, Benedec și Gutman) și 2 stomatologi (Solner și Gutman), un medic de circumscripție (Nicolae Pop), o asistentă (Ana Ghilvaci) și o moașă (Maria Filip).

Clădirile de locuit construite la începutul secolului nu beneficiau de ornamente arhitecturale abundente, fiind însă destul de confortabile. În general, casele erau compuse din 2 sau 3 camere şi o cămară, materialul de construcţie era cărămida nearsă sau chirpiciul, fiind acoperite cu ţiglă. Doar în centrul oraşului s-au înălţat câteva case de locuit mai mari, aparţinând oamenilor mai înstăriţi, formate de cele mai multe ori din parter şi un etaj. Una dintre clădirile cele mai deosebite era locuința avocatului Coriolan Steer, pe a cărei fațadă erau sculptate figuri alegorice românești: o fată torcând și un cioban cu fluier. În colțul dinspre nord al casei se afla, pe un pergament, scrisă istoria românilor de pe aceste meleaguri. O parte dintre clădirile de atunci nu mai există astăzi, ele fiind înlocuite cu blocuri de locuinţe sau clădiri publice. Altele au rezistat nemodificate până în prezent, chiar dacă de atunci a trecut aproape un secol. Străzile din localitate erau în mare parte pavate cu piatră, existau trotuare din asfalt sau din lemn, în anii ´30 iluminatul străzilor făcându-se cu electricitate.

Oamenii se deplasau în special cu trăsuri şi caleşti, foarte rar fiind văzută câte o maşină. Pentru călătoriile pe distanţe lungi, oraşul dispunea de o gară feroviară amplasată în partea de nord, care asigura atât traficul de mărfuri, cât şi pe cel de călători pe linia Carei – Zalău. În acea perioadă „buricul” târgului era piaţa din faţa primăriei. Acolo aveau loc evenimentele cele mai importante (târgurile periodice, reuniunile urbane, festivalurile) care animau viaţa oraşului.

În perioada următoare Marii Uniri de la 1918, învățământul s-a bucurat de o dezvoltare semnificativă. Dacă, până la instaurarea administrației românești, învățământul de stat la Tășnad se desfășura doar în limba maghiară, după aprilie 1919 școala va funcționa cu predare în limba română, din 1920 înființându-se și secția maghiară. Mai funcționau și 2 grădinițe de copii și o școală confesională reformată. Școala primară de stat avea 7 clase, fiind organizate des activități cultural artistice, șezători, conferințe, lecții practice și diferite ateliere de țesătorie și tâmplărie, expoziții, școala din Tășnad aparținând de revizoratul școlar Zalău. Din 1925 funcționa și o școală de ucenici, inclusiv cursuri pentru adulți. Datorită numărului mare de elevi din Tășnad și împrejurimi, în septembrie 1958 a fost înființat un liceu cu secții de predare în limba română și maghiară, în anul 1972 fiind construită în acest scop o clădire.

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost una deosebit de importantă, de afirmare și consolidare a elementului românesc, fiind promovate și organizate mai multe evenimente care au contribuit la formarea unei culturi locale românești. ”Pentru români, Marea Unire a deschis drumul libertății afirmării identitare și naționale, această zi fiind începutul unui proces istoric prin care s-a consolidat unitatea națională, unitatea spirituală, evidențiindu-se valorile identitare care doar după Marea Unire s-au putut exprima în plenitudine și deplină libertate, epoca Marii Uniri fiind implicit epoca afirmării identitare.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

PNL a făcut campanie mincinoasă la locale?

Preşedintele PMP Satu Mare, Liviu Pop, a remis un comunicat de presă către redacţia Gazetei de Nord-Vest, referitor la situaţia creată în Consiliul Judeţean...

Ioan Tibil, de vorbă cu alegătorii în târgul de la Gherța Mică

Lume multă joi la târgul de la Gherța Mică unde, alături de membrii organizatiei locale PSD, candidatul PSD Satu Mare la Camera Deputaților, Ioan...

Radu Cristescu, alături de alegătorii din Craidorolț

Candidatul PSD Satu Mare la Camera Deputaților, Radu Cristescu, s-a aflat, joi , în mijlocul alegătorilor din Craidorolț, fiind însoțit de primarul comunei, Daniel...

PROMISIUNI NEONORATE. 150 de familii trăiesc în sărăcie la Ardud

Joi, de dimineață, la solicitarea consilierului local PSD Szilagyi Tiberiu, candidatul PSD Satu Mare la Senatul României, Radu Roca, a fost într-o comunitate săracă...

Latest Posts

PNL a făcut campanie mincinoasă la locale?

Preşedintele PMP Satu Mare, Liviu Pop, a remis un comunicat de presă către redacţia Gazetei de Nord-Vest, referitor la situaţia creată în Consiliul Judeţean...

Ioan Tibil, de vorbă cu alegătorii în târgul de la Gherța Mică

Lume multă joi la târgul de la Gherța Mică unde, alături de membrii organizatiei locale PSD, candidatul PSD Satu Mare la Camera Deputaților, Ioan...

Radu Cristescu, alături de alegătorii din Craidorolț

Candidatul PSD Satu Mare la Camera Deputaților, Radu Cristescu, s-a aflat, joi , în mijlocul alegătorilor din Craidorolț, fiind însoțit de primarul comunei, Daniel...

PROMISIUNI NEONORATE. 150 de familii trăiesc în sărăcie la Ardud

Joi, de dimineață, la solicitarea consilierului local PSD Szilagyi Tiberiu, candidatul PSD Satu Mare la Senatul României, Radu Roca, a fost într-o comunitate săracă...