Să nu uităm de Demos şi Kratos!



Democraţia, în accepţiunea cuvintelor greceşti: Demos şi Kratos, înseamnă „Puterea Poporului”. După formularea preşedintelui american Abraham Lincoln, fost avocat şi om politic, Democraţia înseamnă: ,,Conducerea poporului, alegerea poporului pentru popor”. Alegerile parlamentare s-au încheiat, voinţa „puterii poporului” o regăsim materializată în rezultatele alegerilor din 6 decembrie. Informaţiile potrivit cărora urmează să aibă loc discuţii cu toţi liderii politici ai partidelor, care „au trecut pragul electoral”, sunt „de bun augur”, cel puţin deocamdată, pentru membrii noului Parlament al României. Din aceste informaţii rezidă faptul că se întrevede voinţa politicienilor adevăraţi de a respecta toate voturile acordate celor mai reprezentative partide politice din România. N-ar fi lipsit de importanţă dacă s-ar crea un cadru legal, astfel încât şi liderii partidelor politice „care nu au trecut pragul electoral” să aibă dreptul de a trimite în Parlamentul României, în comisiile de specialitate, ideile lor creative, care poate vor fi considerate valoroase de către parlamentarii cu drepturi depline în vederea luării unor decizii legislative realiste. În acest fel, toată „puterea poporului”, manifestată în faţa urnelor, s-ar regăsi în actul decizional politic al parlamentarilor şi neparlamentarilor. Niciun politician nu ar mai putea da vina pe un partid sau altul, dacă anumite legi vor fi incomplete, dar mai cu seamă nu se va mai putea vorbi de „obstrucţionarea” elaborării unor legi funcţionale menite să perfecţioneze, să reformeze toate sistemele din România. „Conducerea poporului…”, după cum a constatat Abraham Lincoln, ar fi completă, iar toţi alegătorii, poporul cu drept de vot, vor avea satisfacţia că şi ei, prin aleşii care n-au intrat în Parlament, vor deveni o „rotiţă funcţională” în marele sistem al tinerei noastre Democraţii.

Cu mare regret, unii analişti politici români, independenţi, echidistanţi şi realişti au subliniat în discursurile lor că unii politicieni îşi arogă dreptul nelegitim de a ignora „puterea poporului”. În loc să fie responsabili pentru deciziile lor unilaterale, dau „bir cu fugiţii”, iar prin „împărţelile lor” spoite de mirajul „coaliţiilor forţate” îşi arogă în mod egoist dorinţa de a conduce singuri o ţară. În acest fel, fără să-şi dea seama, probabil, fragmentează voturile poporului. Pe unii alegători ai unor partide politice „îi ridică în slăvi”, iar pe alţii, care au „crezul lor politic”, în vederea construirii mult doritei prosperităţi a românilor, îi aruncă, într-un fel sau altul, la „coşul de gunoi al ignoranţei”. Apoi, acest stil de a face politică nu se pretează cu totalitatea „voturilor liber exprimate” de toţi alegătorii români. Unii spun că aceste idei reformatoare ar fi idealiste, alţii spun că fac parte dintr-o anume filozofie. Acestea sunt nişte replici demagogice stufoase pentru ca ei să se poată dezice de greşelile lor politice, dar şi pentru a masca nemulţumirea unei anumite părţi a poporului. Nu intră în calcul aici: fanaticii, parveniţii şi cei „care execută orbeşte” anumite ordine tacite nevăzute, care sunt vehiculate în culisele unor „partide politice nărăvaşe”. Se vorbeşte „de o teamă” în ceea ce priveşte reacţiile obiective ale unor lideri politici, care în mod neoficial au fost ameninţaţi că, dacă „nu stau în banca lor”, vor ajunge „în faţa justiţiei” anumite „dosare”, mai mult sau mai puţin confecţionate politic. Doamne, ce şantaj josnic! Nu este curioasă această observaţie a unui analist politic pronunţată pe un post de televiziune naţional? În concluzie, unor lideri politici le este frică ,,să dea în vileag în mod oficial” anumite enormităţi politice lansate în politica românească de unii „călăi politruci”?, care mai practică o „politică dualistă” în ţara aceasta, ,,mai pe faţă, mai pe dos”, supranumită la un moment dat „Stat paralel?”.

„Politicienii, patrioţi adevăraţi, care vor avea onoarea şi cinstea de a face parte din viitorul Parlament al României, n-ar trebui să uite de „Glasul Puterii Poporului”. Nici acum nu ar trebui să uite de „Glasul Puterii Poporului” când „se duc lupte grele”, ca „la Rovine, Călugăreni, Vidin…”, pentru Puterea absolută! Această idee iarăşi contravine „Puterii Poporului!”. Ce e, măi fraţilor, cu ideea aceasta de „Putere absolută?”. Este o prostie inventată de „politrucii” care s-au vârât în politică precum „musca în cu.. calului”. Păi, Puterea absolută nu trebuie să fie deţinută de voturile tuturor românilor, de „Puterea Poporului”? Noii aleşi trebuie să fie executanţii, care vor sluji pe marele „Conducător al românilor”, adică, „Puterea Poporului!”. În mod inexplicabil, EI doresc „Puterea absolută” pentru a îngenunchia „Puterea Poporului” consolidată de toate voturile dăruite la alegerile parlamentare! Nu uitaţi, stimaţi parlamentari!, de “Glasul Puterii Poporului”, care ar trebui să aibă prioritate în Parlamentul României, în urma unor sondaje de opinie şi a consultărilor publice, cu valoare juridică bine determinată, cu mult înainte de a fi elaborate noile legi prin intermediul forului legislativ din Parlamentul României. În acest fel, cercul Democraţiei ar cuprinde toate marile valori analitice ale poporului român. Aceste idei reformatoare nu se vor putea realiza decât prin eradicarea mentalităţilor: dictatoriale, elitiste, egoiste, pline de “virusul misterios” al profitorilor văzuţi şi nevăzuţi, care se preumblă ,,ca nişte şerpi veninoşi” prin apa tulbure a ,,dezbinărilor smintite” din Democraţia românească ,,cu cai de lemn”…cel puţin deocamdată!

Dumitru Ţimerman

 





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts