More


    Istoria bijuteriei arhitecturale a Sătmarului. Cum arăta Hotelul Dacia acum mai bine de un secol

    =

    Considerată o bijuterie a artei secession de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Hotelul Dacia stârnește și astăzi multe nostalgii chiar dacă la momentul actual trece prin cea mai grea perioadă a existenței sale.

    Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii oraşului. Cel mai important şi constant susţinător al proiectului a fost primarul oraşului, Hermán Mihály (1895-1902). El susţinea fervent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificiile unui oraş oglindesc şi statutul acestuia, ele constituind şi un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui, şi s-au iscat mai multe discuţii legate de aces proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deşi ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată şi finalizată doar în 1900.

    Bijuterie arhitecturală
    În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantă condiţie a acesteia fiind ca noua clădire să reflecte apartenenţa culturală a oraşului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orăşenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitectură şi acordă premiul întâi arhitecţilor budapestani Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influenţa lui Ödön Lechner, modelând clădirile lor după stilul seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta populară maghiară. Cei doi arhitecţi au elaborat proiectele a mai multor clădiri create in stil secession, printre acestea putând fi menţionate hotelul Regele Ştefan (sau „Minerul” după ultimul lui nume) din Baia Mare şi Palatul Comitatului din Debreţin.

    Comisia Naţională a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clădirii vechi, astfel putând începe lucrările la hotelul Pannonia. În 1901 au fost săpate fundaţiile construcţiei, şi în luna mai a aceluiaşi an, s-a aşezat piatra de temelie. În luna mai a următorului an a fost predată clădirea chiriaşului hotelului, căruia îi rămân în sarcină doar finisările interioare.

    În perioada austro-ungară, hotelul a purtat numele de Pannonia, iar după 1918 a primit denumirea de Hotel Dacia. Odată cu ocupaţia horthystă din 1940, s-a revenit la vechea denumire, iar piaţa din faţa sa a primit numele „Horthy Miklos”. După cel de-al doilea război mondial, s-a redenumit „Dacia”, iar pieţei i s-a conferit numele de Piaţa Libertăţii. Camerele hotelului Dacia au găzduit de-a lungul timpului numeroase personalităţi printre care istoricul Nicolae Iorga sau scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Octavian Goga. În 1938, pictorul Ion Ţânţaş a expus aici lucrările „Nunta Dacilor”, „Bătrânii” şi „Ţărăncuţa”. În acest moment, imobilul este clasat în lista monumentelor istorice de categoria A, adică acele monumente considerate a fi de importanţă naţională şi universală.

    Descrierea edificului
    Faţada clădirii este un exemplu tipic al variantei lechneriene a stilului secession, care reprezenta una dintre orientările stilistice cele mai importante ale vremii. Stilul secession răspunde exigenţelor burgheziei, care doreşte ca noile edificii să fie estetice şi să ofere ceva radical nou. Folosirea generoasă a ornamentelor se asociează cu cele mai noi realizări tehnice ale vremii, clădirea fiind dotată cu o structură de metal, fapt rar întâlnit, chiar revoluţionar în Ungaria la sfârşitului secolului al XIX-lea, începutul de secol XX.

    Orizontal faţada e despărţită în trei suprafeţe de către două brâuri, registrele separate fiind astfel evidenţiate puternic. Modulul de jos este alcătuit din parter împreună cu intrarea principală, cel din mijloc este format din etajul I şi II, iar al treilea este compus din atica prevăzută cu cornişă accentuată. În prelungirea rezalitului median axa centrală a clădirii este dominată de un turn cu lanternă. Frontonul turnului este străpuns de o fereastră cu formă florală, care se încadrează în programul ornamental al clădirii. Caracterul decorative al suprafeţelor faţadei simetrice se datorează folosirii ceramicii smălţuite policrome Zsolnay. Vrejurile înflorate sunt colorate viu, iar între ele găsim figuri umane şi animale stilizate. Pe suprafaţa aticii bogat decorate se repetă stema oraşului, prin acest procedeu accentuând rolul reprezentativ al edificiului. Acoperişul este şi el învelit cu ţigle din ceramică bicoloră, prin folosirea ţiglelor albastru deschis şi închis formând o decoraţie geometrizantă.

    Planul iniţial al construcţiei are forma unui dreptunghi neregulat, care se îngustează spre nord, şi care este organizat în jurul a trei unităţi mari. Aceste unităţi sunt spaţiile cele mai mari ale imobilului, respectiv cafeneaua, restaurantul şi sala de bal. În partea de sud a clădirii, adică la intrarea dinspre faţadă se afla cafeneaua, pe cele două laturi erau intrările în curte. Înaintând spre nord erau dispuse două săli de aşteptare, şi de aici se făcea intrarea în restaurant. În partea de vest era bucătăria şi dependinţele aferente, în partea de est se afla un restaurant mai mic şi o cameră separată. Aceste încăperi erau despărţite de restaurant de câte un hol spaţios. În partea de nord a restaurantului se afla estrada, pe cele două laturi ale ei erau scările care duceau în cofetărie şi în cele două vestibuluri care aveau ieşiri spre curte. Avansând iarăşi spre nord se ajungea în foaier, iar de aici în sala de bal. Pe cele două laturi erau dispuse două garderobe, strâns legate de ele erau două holuri care duceau în camerele artiştilor. Cele mai importante trei săli ale construcţiei au primit o decoraţie bogată. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivităţi, care la ora actuală este ocupată de Filarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mărime, ea păstrându-şi funcţia de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împărţit în două, şi astfel a devenit recepţia hotelului Dacia şi un magazin.

    Sala de bal a fost înzestrată cu decoraţiile cele mai spectaculoase. Pe partea sa sudică, estică şi vestică a fost înconjurată de o galerie, sub aceste galerii fiind amplasate lojele. Partea centrală a sălii este accentuată cu ajutorul a patru arcade mari polilobate, acestea fiind susţinute de coloane fasciculate. Spaţiul central al sălii este acoperit cu o boltă stelată pe nervuri, ale cărei decoraţii ne amintesc o floare uriaşă. Pereţii laterali au primit o decoraţie florală din stucaturi. La 119 ani de la inaugurare, clădirea considerată simbol arhitectural al municipiului, şi care apare pe foarte multe cărți poștale și imagini reprezentative ale orașului, are în momentul de faţă un destin potrivnic.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img