More


    Legăturile de prietenie dintre Octavian Goga și intelectualii sătmăreni

    - Advertisement -

    Nebănuit de multe legături de prietenie au existat între Octavian Goga şi personalităţi sătmărene. Desigur, ne gândim în primul rând la poetul reprezentativ al poporului maghiar, Ady Endre, care a văzut lumina zilei în Mecenţiu (localitate sătmăreană care azi îi poartă numele). O legătură de lungă durată şi cu implicaţii puternice, atât pe plan familial cât şi politic, a existat între Octavian Goga şi fraţii Eugen Pavel şi Ilie Carol Barbul. Aprecierea de care se bucura Goga încă din timpul vieţii în ţinutul Sătmarului, şi pe tărâm şcolar, este dovedită de faptul că începând cu anul 1925 societatea de lectură a elevilor de la Şcoala Comercială Satu Mare a primit denumirea de „Poetul Octavian Goga”.

    Ne vom referi acum la o altă dovadă a relaţiilor de prietenie a lui Octavian Goga cu sătmărenii, consemnând corespondenţa acestuia cu intelectual maghiar Barna János.

    Traducătorul, istoricul literar şi de teatru Nyermeghi Barna János (n. 15 noiembrie 1880 la Budapesta – m. 14 noiembrie 1934 la Budapesta) provenea dintr-o familie nobiliară, un strămoş primind calitatea de nobil de la Bethlen Gábor în 1618. A avut doi unchi, amândoi născuţi la Carei şi membri ai Academiei Maghiare de Ştiinţe: Barna Ignác, medic stomatolog, profesor particular la Universitatea din Pesta la catedra de stomatologie. A luat parte la Revoluţia din 1848 ca medic; în afara unor poezii şi a unor lucrări de specialitate (de stomatologie, dar şi despre cultura viţei de vie), a făcut traduceri din Horatius, Juvenal, Vergilius, Persius, a tradus Eneida lui Vergilius şi a întocmit o lucrare despre satirele romanilor; Barna Ferdinánd a fost lingvist, lucrând în calitate de custode al bibliotecii Muzeului Naţional din Ungaria; s-a specializat în cercetări fino-ugrice, devenind membru corespondent al Academiei Maghiare în 1868. Ferdinánd a fost voluntar în Revoluţia din 1848, apoi şi-a desfăşurat activitatea ca avocat la Carei şi Satu Mare.

    Barna János a urmat liceul la Szeged, Sibiu şi Szarvas, obţinând diploma de profesor de liceu şi doctor în filosofie la Universitatea de Ştiinţe din Budapesta în 1906. Din anul absolvirii a fost profesor ordinar la Liceul Romano-Catolic Regesc din Satu Mare, apoi din 1912 predă la Liceul Comercial din Satu Mare. În 1914 ia parte la Madrid la Congresul Internaţional pentru Învăţământ Comercial. La izbucnirea Primului Război Mondial se afla la Barcelona, fiind ofiţer în rezervă a căutat să ajungă la Genova pe un vapor privat, dar a fost luat prizonier de francezi pe Marea Mediterană. După întoarcerea acasă, şi-a reluat activitatea de profesor tot la Satu Mare (1919– iulie 1924). Din 1924 este profesor ordinar la Şcoala Comercială Orăşenească Návay Lajos din Macău (1924–1925), apoi director la acest liceu (1925– sfârşitul lunii aprilie 1929) şi, în cele din urmă, profesor ordinar la Şcoala Superioară de Comerţ din Budapesta (1929–1934).

    În calitate de istoric literar s-a preocupat în primul rând de literatura secolului al XIX-lea şi de literatura maghiară contemporană, de opera lui Reviczky Gyula, în special. A tradus din poeţii spanioli, francezi şi japonezi. A avut şi preocupări în domeniul genealogiei, alcătuind un volum dedicat familiilor nobile din comitatul Csanád şi a scris o monografie despre trecutul familiei sale, familia Nyermeghi Barna.

    Sunt considerate importante şi lucrările sale care tratează istoricul teatrului din provincie (Gyöngyös, Makó, Nyíregyháza etc.), fiind considerat un adevărat pionier în acest domeniu; a editat jurnalul lui Balogh István, corespondenţa dnei Kántor Engelhardt Anna.

    Dintre numeroasele lui volume, multe apărute în ediții bibliofile (imprimate pe hârtie de calitate, într-un număr restrâns de exemplare), opt sunt tipărite la tipografii din Satu Mare (Weisz Sándor, Pázmány-Sajtó, Szabadsajtó, Gutenberg), iar la Biblioteca Judeţeană Satu Mare se păstrează câteva dintre volume (Francia lirikusok, 1912, Gustavo Adolfo Becquer költeményei, 1914, Doloras, 1923, Versek, 1925, Li-Tai-Po versei, 1925, Spanyol lírai költészet, 1928). Poeziile erotice le-a publicat sub pseudonimul spaniol Juan de Pardo.

    Barna János era un bun cunoscător al limbii române, având pregătite pentru tipar mai multe poezii ale „sărmanului” Eminescu. Îi scrie „poetului pătimirii noastre” pentru că dorea să facă traduceri şi din opera poetului născut la Răşinari. Se sprijinea de data aceasta pe ajutorul preotului greco-catolic Titus Demian (1880-1951), şi el profesor la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare.

    Apropierea lui Barna János de colegii români este evidentă şi după 1 Decembrie 1918. Astfel, în 21 iunie 1922 s-a ajuns la un acord în privinţa înfiinţării Asociaţiei scriitorilor şi artiştilor româno-maghiari la Satu Mare. Din comitetul provizoriu făceau parte: primarul Augustin Ferenţiu (preşedinte) iar secretari au fost aleşi Barna János şi Anton Davidescu. Întâlnirea a fost mijlocită de prezenţa poetului orădean Keresztury Sándor.

    Rândurile expediate către Octavian Goga, din care aflăm că încă din studenţie Barna János cunoştea lirica eminesciană, dar şi faptul că la un moment dat, în preajma izbucnirii primei conflagraţii mondiale, oamenii de litere români şi maghiari din Sătmar căutau să creeze punţi pentru mai buna cunoaştere reciprocă demonstrează că literatura autentică nu poate fi îngrădită de interesele politice de moment.

    Sursa: dr. Viorel Câmpean, dr. Marta Cordea

    Nicolae Ghișan

     



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img