“Presa online”, la masa judecății



Din discuțiile pe care le-am avut în ultimii ani și de dată recentă cu unii colegi din presa online am constatat că foarte mulți dintre ei au lucrat cu carte de muncă, ani buni, la diverse publicații. Datorită libertății de exprimare, specifică economiei de piață, o parte dintre ei și-au înființat diverse publicații online. Experiența de jurnaliști i-a ajutat să se integreze cu succes în rândul truditorilor existenți pe tărâmul presei românești. În plus, ei au adoptat un stil de a scrie mai pragmatic, concret și la obiect. Cititorul din zilele noastre preferă știrile și articolele scurte, ilustrate cu fotografii sugestive, în care informațiile sunt concentrate și sugestive. Unii cititori tineri, dar și cei mai în vârstă, preferă publicațiile online, deoarece sunt mai la îndemână prin intermediul calculatorului. În doar câteva minute, cititorul află toate informațiile care scot în evidență anumite evenimente sau declarații de presă din comunitățile locale sau de la nivel național. Ziarele și revistele publicate pe suport de hârtie nu mai sunt atât de căutate de cititori, tirajele au scăzut, motiv pentru care au dispărut din peisajul cotidian și foarte multe chioșcuri de ziare.

Cred că jurnaliștii, care scriu în presa online, trebuie evaluați după creațiile lor jurnalistice, dar și după formatul de ziar online. Foarte multe publicații online de acest gen păstrează rubricile clasice pe care le-am întâlnit și încă le mai aflăm în presa scrisă pe suport de hârtie, care altădată era în mare vogă. De pildă, într-o publicație online complexă, am întâlnit următoarele rubrici: ,,Știri interne, Evenimente, Știrea zilei, Cultură/Învățământ, Administrația locală, Timp liber, Social, Opinii, Economie, Sport”. Consider că cele mai relevante criterii, pentru evaluarea ziariștilor, care lucrează în presa online, sunt: cel al creației jurnalistice, dar și cel al complexității organizării pe rubrici a publicației respective. În momentul în care un jurnalist din presa online dorește să devină membru al UZPR, cred că aceste două criterii esențiale ar trebui să stea în atenția membrilor Comisiei de evaluare a dosarelor de înscriere, desigur la care se adaugă și celelalte criterii cerute pentru înscriere. Din C.V. și memoriul de activitate, membrii Comisiei vor putea afla amănunte referitoare la activitatea jurnalistică, scriitoricească, a tuturor acelora care lucrează la ora actuală în presa online sau chiar sunt în același timp și administratorii acestor publicații. Un exemplu elocvent în acest sens, și mai sunt și altele, este acela al unui coleg, absolvent de câțiva ani al unei Facultăți de jurnalism din București, care a lucrat la un cotidian 4 ani, iar ulterior a înființat, în urmă cu 7 ani, o publicație online. Unii colegi din presa online au fost și autodidacți, în sensul că au studiat cărți de teoria presei pentru a cunoaște genurile publicistice. Desigur, nu cred că pot fi luate în considerare anumite bloguri sau publicații sumare, care nu se încadrează în cele două criterii pe care le-am menționat, dar nici diferitele persoane, diletanți sadea, care nu cunosc genurile publicistice cuprinse în vreun Manual de jurnalism și nici în ceea ce înseamnă statutul unui jurnalist.

Florenț Mocanu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), a scris un articol, care este publicat pe site-ul UZPR, intitulat: „Se impune urgent o lege a presei care să despartă grâul de neghină!”, din care am selectat următoarele opinii legate de presa online: ,,…Presa online e un spațiu de testare a vigilenţei, răbdării sau inteligenţei interlocutorului, dar şi de capturare a sa într-o lume fără granițe, legi şi cetățeni responsabili! Ziarul nu suportă vulgaritatea, obrăznicia, grosolănia şi agresivitatea autorului, întâlnite în eter pentru că vorba zboară dar… nu putem înghiți orice! De fiecare dată, indiferent de opinie eşti egal cu tine, cititorul te citește pe dinafară cu ochii şi pe dinăuntru cu satisfacția că datorită ţie, ziaristule, s-a luminat în problema care îl frământă, a despărțit îndoiala de certitudine, s-a eliberat de spaimă, a dobândit echilibrul necesar înțelegerii lumii în care trăiește! Susțin cu tărie încurajarea de către stat a presei scrise, apariția de noi publicații, întoarcerea la pagina de jurnal, singura mărturie trainică a realității, mesager peste timp şi generaţii a ceea ce am fost, pentru o clipă cât o viaţă de om! E cazul să punem punct sufocării spiritului cu formulări telegrafice, eliptice, vulgare, agramate, fără conținut emoțional, fără profil, de către cei care şi-au făcut o profesiune de credință în schimbarea macazului bunului simţ, acceptând bălăcăreala, miştocăreala, înjurătura neaoșă în locul seriozității! De aceea se impune urgent o lege a presei care să despartă grâul de neghină, pentru a oferi cetățeanului un instrument fin de înţelegere în toate articulațiile ei a vieții sociale şi politice, ceva mai tăios ca un bisturiu: adevărul! Precizare: În articolul de faţă nu discutăm oportunitatea apariţiei presei online asumate! În schimb, credem că sub acest scut se ascund „persoane” care îşi închipuie că postând online informaţii de tot felul cred că schimbă adevărata faţă a presei autentice.”

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts