În ultima vreme, pe străzile din Satu Mare pare că nu mai circulă șoferi, ci specialiști în dispariții misterioase. Lovesc o mașină, coboară să inspecteze dezastrul, constată cu propriii ochi că tabla celeilalte mașini s-a șifonat ca o conservă, apoi trag concluzia științifică supremă: „Nu am atins-o!”
Un exemplu recent este al unei „doamne” care, după ce a bușit o mașină parcată, s-a dat jos să verifice. A analizat atent urmele, a privit avaria, probabil a consultat și legile fizicii după metoda proprie, după care a decis că impactul nu a existat. În consecință, s-a urcat liniștită la volan și a plecat, lăsând în urmă doar paguba și o demonstrație impresionantă de curaj... în fața responsabilității.
Se pare că pentru unii șoferi, oglinda retrovizoare nu mai servește la observarea traficului, ci la verificarea rapidă dacă îi urmărește cineva după ce au produs o pagubă. Iar asumarea greșelii a devenit o specie pe cale de dispariție, mai rară decât locurile de parcare libere în centrul orașului.
Până la urmă, nu lovitura în sine spune cel mai mult despre caracterul unui om, ci reacția de după. Iar când fuga înlocuiește bunul-simț, nu mai vorbim despre accidente, ci despre lașitate cu permis de conducere.




















