Pâinea şi vinul Sfintei Împărtăşanii, pentru simţurile noastre trupeşti, sunt pâine şi vin, dar, cu adevărat, sunt însuşi Trupul şi însuşi Sângele Domnului, fiindcă în timpul Sfintei Liturghii ele au fost prefăcute, în chip minunat, prin puterea Duhului Sfânt, invocată prin rugăciunea episcopului sau a preotului liturghisitor. Lucrarea prin care pâinea şi vinul devin Trupul şi Sângele Domnului se numeşte “prefacere”, “epicleză”, întâmplându-se la rugăciunea care urmează după cuvintele: “Luaţi, mâncaţi…” şi “Beţi dintru acesta toţi…”, când preotul, radicând mâinile, fruntea şi inima către cer, se roagă fierbinte lui Dumnezeu, zicând apoi în taină: “… trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi peste Darurile acestea, ce sunt puse înainte, şi fă, adică, pâinea aceasta, însuşi cinstit Trupul Hristosului Tău; iar ceea ce este în potirul acesta, însuşi cinstit Sângele Hristosului Tău; prefăcându-le cu Duhul Tău Cel Sfânt. Amin. Amin. Amin”. Între timp, la strană se cântă: “Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru”, credincioşii prezenţi îngenunchind.
Sfânta Împărtăşanie este prelungirea întrupării Domnului. De altfel, încă din timpul vieţii Sale, înainte de Pătimiri, Mântuitorul spune despre Sine: “Eu sunt pâinea vieţii… Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu… Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” (Ioan VI; 48, 51, 53). Prin intermediul acestor cuvinte, Iisus ne asigură că noi vom mânca Trupul Lui şi vom bea Sângele Lui cu adevărat, nu în închipuire (nu ca semn sau ca simbol), imaginându-ne acest lucru. Însă, noi nu putem înţelege modul în care pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Domnului, aceasta rămânând o taină, un mister: “Însăşi pâinea şi însuşi vinul se prefac, într-un chip mai presus de fire, în Trupul şi Sângele Domnului. Iar dacă întrebi de chipul cum se petrece aceasta, ţi-e de ajuns să auzi că prin Sfântul Duh, aşa cum Domnul Şi-a luat Luişi în Sine trupul din Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin Duhul Sfânt… Pâinea şi vinul nu sunt icoana Trupului şi Sângelui lui Hristos – să nu fie! – o, ci însuşi Trupul îndumnezeit al Domnului, pentru că Domnul Însuşi a zis: <<Acesta este nu chipul Trupului, ci Trupul Meu şi nu chipul Sângelui, ci Sângele Meu>>” (Sfântul Ioan Damaschin). Se impune să precizăm faptul că pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele luate de Fiul lui Dumnezeu la Întrupare din Fecioara Maria, Trupul cu care a pătimit pentru păcatele noastre şi cu care a înviat. Chiar dacă Sfânta Împărtăşanie se împarte tuturor celor care se împărtăşesc, Hristos rămâne întreg şi acelaşi în fiecare parte.
Această Sfântă Taină a fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, în Joia Mare, din Săptămâna Pătimirilor Sale, când a luat pâinea, a binecuvântat-o prin rugăciune şi, apoi, i-a împărtăşit cu ea pe Sfinţii Apostoli, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”, după care, luând paharul, a mulţumit (motiv pentru care Împărtăşania se numeşte şi “Euharistie”, adică “a aduce mulţumire”) Părintelui Ceresc, l-a binecuvântat şi, dându-l Apostolilor, a zis: “Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, adăugând: “Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei XXVI; 26-28, Marcu XIV; 22-24, Luca XXII; 19-20, I Corinteni XI; 23-25), arătându-ne, în acest fel, că întotdeauna va trebui să se săvârşească această Sfântă Taină, Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii, împărtăşindu-i pe creştinii credincioşi cu Trupul Său şi cu Sângele Lui.
Materia necesară Tainei Cuminecăturii este alcătuită din pâine dospită, din grâu curat, şi din vin curat din struguri, fiindcă aşa a rânduit Domnul Hristos la Cina cea de Taină.
Creştinul se împărtăşeşte, în mod real, cu Trupul şi Sângele Domnului pentru iertarea păcatelor şi moştenirea vieţii veşnice, potrivit cuvintelor Fiului lui Dumnezeu întrupat: “Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu, adevărată băutură” (Ioan VI; 53-55). De aceea, trebuie împărtăşiţi (cuminecaţi) şi copiii după ce sunt botezaţi şi unşi cu Sfântul Mir. La începuturile creştinismului se împărtăşeau toţi credincioşii care participau la Sfânta Liturghie, în afara celor care se găseau sub canon, fiind opriţi de la Sfânta Cuminecătură. În timp, s-a ajuns la situaţia de a se săvârşi Liturghii la care, în afară de preot, nu se împărtăşea nimeni. Împărtăşania se face întodeauna la biserică, în timpul Sfintei Liturghii. Numai în cazuri speciale, pentru cei bolnavi, preotul se deplasează acasă sau la spital pentru a-i împărtăşi. Trupul şi Sângele Domnului le primim numai din mâna episcopului şi din mâna preotului, cu linguriţa, după ce au fost rostite rugăciunile de dinainte de împărtăşire. Toţi creştinii care se împărtăşesc în acel moment primesc Trupul şi Sângele Mântuitorului din acelaşi Sfânt Potir (pahar), în timp ce preotul rosteşte cuvintele: “Se împărtăşeşte robul (roaba) lui Dumnezeu cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin”. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Domnului ne apropiem de viaţa veşnică, alături de El, în Împărăţia Sa.
Spre a primi cu vrednicie Sfânta Împărtăşanie, credinciosul trebuie să se pregătească prin post, rugăciune şi Spovedanie, prin împăcarea cu cei cu care era în duşmănie (dacă era), prin înfrânare de la toate poftele, inclusiv de la mâncare şi băutură până după împărtăşire, prin împlinirea canonului primit în urma mărturisirii păcatelor şi, curat sufleteşte şi trupeşte (şi în vestimentaţie), cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, cu mâinile încrucişate pe piept, să se apropie de Domnul, cu ale Cărui Trup şi Sânge se împărtăşeşte. Cel ce se cuminecă nepregătit, cu nevrednicie, săvârşeşte un mare păcat, atrăgându-şi grea osândă: “Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (I Corinteni XI; 27-30). Trebuie să reţinem faptul că nu ne putem uni cu Hristos Cel Înviat, prin Sfânta Împărtăşanie, dacă, în prealabil, nu ne-am curăţit de păcate prin Taina Spovedaniei.
Roadele Sfintei Împărtăşanii, dacă se ia cu vrednicie, sunt mari: unirea tainică cu Hristos, sporirea harului dumnezeiesc şi a darurilor/bunurilor duhovniceşti, însănătoşire sufletească şi trupească, slăbirea înclinărilor rele, curăţirea de păcate şi dobândirea fericirii veşnice: “Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el… Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine… Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac” (Ioan VI; 56-58). De asemenea, Sfânta Împărtăşanie ne păstrează, pe noi, cei care ne cuminecăm, în strânsă legătură cu întregul trup al Bisericii, menţinând mereu închegat acest trup tainic al Domnului, în care El se află fără întrerupere.
Sfânta Cuminecătură este cea mai mare, adâncă şi înfricoşătoare Taină, deoarece prin ea credinciosul se împărtăşeşte nu numai cu harul, ci şi cu Însuşi izvorul harului, Domnul Iisus Hristos. Ea nu este numai Taină, ci şi Jertfă: Jertfa de mântuire adusă de Iisus pe Cruce, pe Golgota, în chip sângeros, o dată pentru totdeauna, pentru vii şi morţi, înnoindu-se, în mod nesângeros, în Sfintele Altare, până la sfârşitul veacurilor. Hristos e şi jertfitor (ca Arhiereu), şi jertfă (întocmai ca sfânta Sa jertfă pe Cruce). Că Sfânta Împărtăşanie este şi “Jertfă”, reiese din cuvintele Mântuitorului: “Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi” (I Corinteni XI; 24, Matei XXVI; 26) şi “Acesta este Sângele Meu… care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei XXVI; 28, Luca XXII; 20). Dacă Trupul se frânge şi Sângele se varsă, înseamnă că este vorba despre o jertfă, care are ca scop iertarea păcatelor noastre: “Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin”.
Preot dr.
Cristian Boloş
