De: Dr. Valentin Lucian Beloiu – Editorialist VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, corespondent de București; membru în: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România; Uniunea Jurnaliștilor Francofoni; Asociația Artiștilor Fotografi; Clubul Presei de Turism FIJET România; inginer, psiholog și sociolog;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Parcursul lui Ion urmează, simbolic, cele cinci etape ale acceptării descrise în 1969 de psihologul Elisabeth Kübler-Ross în lucrarea ”On Death and Dying”: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. Conceput inițial pentru a explica reacțiile emoționale în fața pierderii sau a unei traume majore, acest model este transpus aici într-un context contemporan, în care schimbarea nu este provocată de un eveniment tragic, ci de ascensiunea inteligenței artificiale și de transformările profunde pe care aceasta le produce în viața individului și a societății.
EVOLUȚIA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ÎNTRE PAMFLET ȘI INVOLUȚIA OMULUI
(La ilusión de una visión.... ARTelier Photography)
Ion, este un om educat, cu studii superioare, pasionat atât de tehnologie, cât și de cultură. Bun cunoscător al calculatoarelor, el îmbină rigoarea tehnică cu sensibilitatea artistică. Fiind scriitor, desenator și fotograf; își petrece timpul liber citind, practicând sporturi în aer liber și explorând natura, muntele devenind refugiul său preferat.
Tehnologia face parte din viața lui, însă fără a-i domina existența, folosește laptopul în activitatea profesională și smartphone-ul pentru comunicare, plăți sau alte aplicații digitale, dar păstrează un echilibru între lumea virtuală și cea reală, este surprins în călătorii, la birou, citind sau scriind, alternând firesc activitatea intelectuală cu mișcarea și timpul petrecut în aer liber.
Într-o zi, un apel telefonic din partea prietenilor îl invită la o întâlnire la terasă. O ieșire obișnuită, în jurul unui pahar și al unei conversații, care va deveni însă punctul de plecare al unei confruntări cu una dintre cele mai importante provocări ale prezentului: inteligența artificială.
Refuzul unei realități care pare imposibilă
Negarea reprezintă etapa șocului, caracterizată prin refuzul de a accepta o nouă realitate, iar invitația la terasă îl aduce pe Ion în mijlocul unei discuții despre inteligența artificială, devenită între timp accesibilă publicului larg și tot mai prezentă în activitatea de zi cu zi. Pentru el, însă, ideea că AI-ul ar putea aduce un plus de valoare muncii sau vieții cotidiene este greu de acceptat.
(METASTAZE - ARTelier Photography)
Pe măsură ce conversația avansează, prietenii îi aduc argumente și exemple care îi zdruncină convingerile. Ion ascultă, dar rămâne sceptic … se întreabă cum poate fi acceptată o realitate care pare să amenințe însăși condiția umană. Își imaginează o societate dominată de inteligența artificială și tratează perspectiva cu ironie, convins că un asemenea scenariu nu poate deveni realitate.
La finalul întâlnirii, își alungă gândurile apăsătoare și respinge categoric ideea că inteligența artificială i-ar putea fi de folos. Cu un gest de lehamite, desface o bere și o așază lângă cartea rămasă deschisă pe masă, alegând, simbolic, lumea cunoscută în locul celei care începe să se contureze.
Descoperirea limitelor și deziluzia tehnologiei
Furia apare în momentul în care începem să conștientizăm că schimbarea este inevitabilă, iar reacția firească este revolta, îndreptată fie împotriva celorlalți, fie împotriva propriei persoane.
Ajuns acasă, într-un moment de relaxare, Ion decide să testeze inteligența artificială
La început îi adresează întrebări generale, din domenii pe care nu le stăpânește, iar răspunsurile primite îl surprind prin rapiditate și complexitate. Curiozitatea îi este stârnită, iar fascinația crește cu fiecare informație nouă ... spiritul său analitic îl determină însă să verifice acuratețea răspunsurilor.
Trece la întrebări din domenii pe care le cunoaște foarte bine și constată, inițial, că multe dintre explicații sunt corecte și pot fi validate prin propriile cunoștințe.
Entuziasmul este însă de scurtă durată ...
iar pe măsură ce formulează întrebări tot mai precise, descoperă că unele răspunsuri conțin inexactități, iar altele sunt pur și simplu greșite.
Dezamăgit, Ion abandonează experimentul și revine la viața pe care o cunoaște: merge la munte, citește și își reia activitățile obișnuite. Totuși, într-o zi, presat de timp, apelează din nou la AI pentru redactarea unui material urgent, dar o eroare strecurată în răspuns ajunge în forma finală a documentului și trece neobservată într-un mediu profesional dominat de mediocritate.
Pentru Ion, greșeala este inacceptabilă ...
știe că, bazându-se exclusiv pe propria experiență, nu ar fi comis-o niciodată. Mai mult, își dă seama că, în trecut, ar fi sancționat fără ezitare un subaltern pentru o astfel de neglijență. Frustrarea se transformă în furie, iar încrederea pe care începuse să o acorde inteligenței artificiale se prăbușește aproape la fel de repede cum apăruse.
(JUST PLAYING ... ARTelier Photography)
Compromisul dintre eficiență și conștiință
Negocierea este etapa în care omul încearcă să găsească un compromis, convins că poate controla sau îmblânzi schimbarea prin propriile alegeri, iar după perioada de revoltă, Ion începe să își analizeze lucid propriile argumente, oscilează între entuziasm și dezamăgire, între încredere și neîncredere, încercând să înțeleagă dacă inteligența artificială este un pericol sau o oportunitate. Studiul devine tot mai aprofundat, iar experiențele acumulate îl determină să cântărească atent avantajele și dezavantajele noii tehnologii.
La capătul acestei analize, concluzia pare să încline balanța în favoarea AI-ului ...
iar Ion ajunge să creadă că dispune de suficiente cunoștințe și discernământ pentru a folosi inteligența artificială fără a-i cădea în capcană. Într-o societate pe care o consideră insuficient de pregătită și prea puțin exigentă, este convins că el va putea controla instrumentul, nu invers. Hotărăște astfel să folosească AI-ul pentru a-și eficientiza munca, să finalizeze sarcinile într-un timp mai scurt și să câștige mai mult timp pentru pasiunile sale; într-un compromis pe care și-l asumă în numele confortului și al eficienței.
Fără să își dea seama, negocierea cu tehnologia devine și o negociere cu propriile principii, primul pas spre dependența care începe să îi redefinească viața.
Adi vezi că te cheamă Nea Ion! Vrea să-i predai studiul …
Revin în lumea reală, pentru că trebuie să-i duc șefului studiul la care lucrez de câteva zile, privind impactul AI asupra muncii de la birou. Promit să vi-l prezint în următorul editorial.
La revedere!
Acest editorial are ingrediente pamfletare. Eventualele asemănări cu realitatea, e posibil să nu fie chiar întâmplătoare.
SPONSORII EDIȚIEI:
