More


    Vânător şi în “lumea de dincolo” descoperit în necropola eneolitică de la Urziceni

    =

    Necropola eneolitică de la Urziceni este poziționată în zona liberă a frontierei româno-maghiară de la Urziceni-Vállaj, pe un grind din valea mlăştinoasă a Pârâului Negru.

    Necropola se datează între 4300–4000 a. Chr., fiind descoperită în anul 2003 cu ocazia construirii unor magazine Duty Free fiind descoperite 17 morminte eneolitice in situ precum şi alte trei morminte distruse de intervenţiile antropice. Cercetările au fost extinse în anul 2005, iar caracterul spectaculos al descoperirilor care a suscitat mult interes din partea specialiștilor și a comunității locale, a determinat reluarea săpăturilor în anii 2014, 2015, 2016, 2017.

    La ora actuală, sunt cercetate până în prezent 103 morminte, necropola fiind renumită și pentru multiplele descoperiri de obiecte de aur și artefacte de valoare deosebită.

    În cursul cercetărilor arheologice din anii 2003, 20051 , 2014, 20162 , cercetările au fost comasate preponderent pe latura sudică a necropolei, aceasta fiind tăiată în două de un șanț de apă. A fost cercetată jumătatea sudică, rămânând de cercetat latura nordică, precum și verificarea zonei limitrofe pentru a surprinde eventuale morminte dispuse răsfirat sau al unui grup de morminte mai timpurii. Pentru zona nord-vestică a necropolei au fost realizate cercetări în 2005 , respectiv o suprafață în 2016, cunoscându-se cu aproximație și limita nordică a necropolei. În zona vestică, necropola este deranjată de un canal și de actualul drum DN 1F.

    Pentru acest orizont cultural se practică înhumația, defunctul fiind aşezat în poziţie chircită, orientat E-V, culcat pe partea stângă sau dreaptă, cu capul orientat spre V sau E . O observație general-valabilă (există însă și excepții) este că poziţionarea defunctului pe o parte sau alta este determinată de sexul defunctului, respectiv femeile sunt chircite pe partea stângă iar bărbaţii pe partea dreaptă.

    Diferenţele dintre sexe continuă şi în ceea ce privește inventarul funerar. În mormintele de femei numărul vaselor este mai mare, 5–7 vase, aşezate de jur-împrejurul mortului iar în zona bazinului se găsesc în multe cazuri şiraguri de mărgele de scoică, probabil utilizate la ornamentarea vestimentaţiei. La bărbaţi numărul de vase este semnificativ mai mic, 1–2 vase, poziţionate de regulă în zona picioarelor, alături de care se găsesc unelte de piatră sau cupru, respectiv vârfuri de săgeţi, cuţite, răzuitoare, străpungătoare .

    Necropola se remarcă printr-un inventar spectaculos, cu numeroase vase ceramice, piese de cupru (podoabe și arme), podoabe din scoică Spondylus sau marmură, piese litice (vârfuri de săgeți, lame, topoare), 6 piese de aur, piese de os (unelte și podoabe).

    Mormântul analizat aparține unui bărbat de 40–50 de ani, depus în poziție chircită, orientat E-V (90°). Groapa mormântului este de formă rectangulară, având colțurile ușor rotunjite. Defunctul este orientat E-V (112°), culcat pe partea dreaptă. Capul defunctului nu este în poziție anatomică. Mâinile sunt puternic flexate, aduse spre față: mâna stângă – 40°, mâna dreaptă – 36°. Picioarele sunt și ele flexate, genunchii aduși spre piept, călcâiele aduse spre bazin; flexația genunchilor este de 24°.

    În mormânt au fost depuse 8 artefacte (inv 6, 11–17) confecționate din trei tipuri de materii dure animale (canini de Sus sp., diafize de oase lungi și corn de Cervus elaphus), aparținând la două categorii tipologice: racloire și vârfuri de armă. Aceste piese erau grupate lângă piciorul stâng al defunctului, în asociere cu alte 7 piese litice (inv. 2–5, 8–10) și un ac de cupru (inv. 7). Între umărul drept și palmă a fost amplasat și un castron din lut.
    Toate piesele analizate sunt subordonate domeniului cinegetic, fiind vorba fie despre vârfuri de armă, fie despre unelte destinate întreținerii acestora.

    Faptul că un astfel de inventar însoțea un bărbat reflectă tipurile de credință ale comunității: continuarea și dincolo de moarte a acelorași activități, implicit a statutului social. Este clar vorba despre un vânător iar piesele care îl însoțeau trebuiau să-i servească și dincolo de moarte, pentru a vâna și a-și desfășura activitățile cotidiene.

    Sursa: Monica Mărgărit, Cristian Virag – Satu Mare Studii si Comunicari – 2015-2016 – Seria Arheologie

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img