More

    Am devenit țara extremelor ?

    De-a lungul istoriei umanității, o seamă de oameni inteligenți, care nu trăiau în timpul lor din punct de vedere al noilor idei progresiste, au fost uciși fără milă, târâți prin închisori, iar unii marginalizați. A trebuit să treacă o vreme până când ideile lor au fost înțelese, iar ei au fost reabilitați post-mortem. Cu toate că se cunosc aceste fapte reprobabile, totuși în zilele noastre mai avem de-a face cu mentalități menite să anihileze oamenii cu idei și clarviziune inteligentă. Aceștia sunt ,,reduși la tăcere” prin voturi irelevante, iar ideile lor sunt încarcerate în închisorile: ignoranței, profitorilor, diletanților, filfizonilor, profitorilor, vânzătorilor de țară, traseiștilor politici și, în anumite situații, în cele ale proștilor.

    Nu putem să rămânem snobi sau să experimentăm mereu modele și gândiri impuse de cei străini de conștiința națională. Chiar dacă am avut sau avem deschizători de noi viziuni strategice, aceștia au fost sau sunt obturați de altfel de lideri, care au în spate alte comenzi pline de interese ascunse. Nu mai avem lideri puternici! Unii au murit, iar altora li s-a pus „călușul în gură!”. Chiar dacă aceștia există ei sunt terfeliți de tăvălugul psihologic al subestimării și anihilării din spațiul public. Criza de idei, de personalitate, nu poate duce decât la o criză de viziuni strategice, bine fundamentate în economia de piață. Neîncrederea domnește peste tot, iar haosul își face loc pe nesimțite, cu fiecare an care trece pe lângă noi ca o nălucă.

    Comoditatea de a nu gândi, de a nu ne susține adevărații lideri cu idei, dezinteresați, este înlocuită cu strategiile exploatării fără milă a inocenței poporului român și a inteligenței celor care s-au resemnat în fața politice impuse cu forța. Oamenii de afaceri români, care mai țin sus steagul ambiției de a susține o afacere în propria lor țară, spun că sunt vânați de tot felul de concepții financiare polițienești, parcă pentru a-i putea anihila, pentru ca aceștia să nu poată deveni „concurenți de temut” în fața altor investitori, care au în spate peste o mie de ani de capitalism.

    Oamenii de afaceri români au băgat de seamă că se pune mare accent la ora actuală pe mijloacele coercitive financiare. În loc să asistăm la o relaxare fiscală și o încurajare a mediului de afaceri românesc, „lațul se strânge tot mai mult” în jurul celor, care doresc să mențină o investiție privată, în urma căreia au fost angajați sute sau mii de oameni. Bătălia licitațiilor este de multe ori nemiloasă, enigmatică și foarte bine direcționată din punct de vedere a întocmirii dosarelor. Accentul inteligent și strategic ar trebui îndreptat nu împotriva celor care doresc să-și mențină o fabrică sau o afacere în agricultură, în mod cinstit, ci pe noile idei, care ar putea valorifica potențialul bogățiilor naturale, dezvoltarea și încurajarea unor afaceri profitabile pentru România, iar PIB-ul să se formeze în cea mai mare parte din tranzacțiile la export și nu din sumedenia de amenzi, care descurajează mediul de afaceri românesc. În alte țări, întreprinzătorii particulari plătesc o taxă anuală, iar veniturile obținute de ei sunt gestionate în mod independent, în funcție de necesități, iar o parte din profituri este reinvestită…spun românii, care „au lucrat afară”…

    Cum să nu avem evaziune fiscală excesivă? Oare nu datorită unui sistem fiscal „spoliator”, oamenii sunt determinați în multe situații să se refugieze în zona evaziunii fiscale pentru a supraviețui ? Alții renunță, închid porțile fabricii, vând animalele, se debarasează de orice idee de afacere și pleacă în „țările…dezvoltate”. Nu vă imaginați câtă dezamăgire există în mintea românilor, care s-au reîntors acasă, au vrut să investească, dar s-au lovit de rigiditatea unui sistem fiscal stufos, parcă în mod intenționat construit de intermediarii unor forțe externe concurente…

    Se spune că România a devenit țara extremelor! Nimeni nu vorbește de ,,acumularea sălbatică de capital”… România democratică este ca un copil, care a scăpat cu chiu, cu vai, după atâția ani și ani de așa-zisul socialism. Cum poți să-i ceri unui copil să devină bogat și democrat peste noapte, fără să-i asiguri condițiile favorabile dezvoltării acestuia în mod progresiv? Dacă înainte de 89 economia era centralizată excesiv, acum ea este fiscalizată printr-o sumedenie de: taxe, impozite și dări către stat…iar statul nu asigură mai nimic investitorului cinstit. Unora le este teamă să mai facă investiții cu ajutorul unor credite bancare. Prosperitatea s-ar putea atinge printr-o relaxare fiscală reală, care să încurajeze mediul de afaceri românesc, iar „controlorii” să aibă grijă de avuția națională, de aurul verde și celelalte metale prețioase…nu de cei care muncesc și produc plus valoare… Nu mai dați cu biciul fiscal pe „caii democrației”, care s-au împotmolit în rigiditatea fiscalității…! ,,Grija pentru om și destinul lui trebuie să constituie interesul principal; Singura modalitate sigură de a nu greși este să nu ai idei noi” – Einstein.

    Dumitru Țimerman

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE