More


    Grija de Dumnezeu

    - Advertisement -

    Motto: “Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om” – Părintele Arsenie Boca

    Prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în lume nu pot fi contestate. De fapt, întregul pelerinaj pământesc al omului este o împreună-lucrare a sa şi a lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotputernic. Cu toate acestea, El nu intervine cu forţa în viaţa noastră. El are nevoie de o deschidere, de o uşă prin care să pătrundă, să lucreze şi să lupte împreună cu noi. Dumnezeu poate face orice cu omul şi pentru om, dar nu face acest lucru, deoarece nu doreşte să suprime libertatea de voinţă cu care El Însuşi l-a împodobit. Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine: dacă i-a dăruit omului libertatea ca o putere deosebită, El nu anulează acest privilegiu, cu toate că ar putea, mai ales când omul înregistrează anumite derapaje, regrese sau când este pe punctul de a cădea în păcat. Tocmai de aceea omul poate fi răspunzător pentru faptele săvârşite. El are libertate, raţiune, discernământ. Fiecare faptă – bună sau rea – poartă pecetea libertăţii de voinţă. Însă, libertatea incumbă responsabilitate.

    Dumnezeu poartă de grijă întregii creaţii şi, în chip deosebit, Se ocupă de om, conducându-l, prin conlucrare (nu prin constrângere), spre mântuire. Omul este coroana creaţiei, este făptura complexă în care Dumnezeu a revărsat iubire din iubirea Sfintei Treimi. Având în vedere pronia divină, se impune ca şi noi să manifestăm o grijă faţă de Dumnezeu, concretizată şi în grija purtată celor din jur. Este vorba despre iubire, dăruire, iertare, respect, într-ajutorare, toleranţă, valori eterne pe care ar trebui fundamentată în permanenţă societatea.

    A avea grijă de Dumnezeu înseamnă a promova pacea, a împlini voia Lui şi a lupta cu toată forţa împotriva păcatului. De ce? Fiindcă păcatul duce la întreruperea legăturii iubitoare şi lucrătoare cu Dumnezeu. Păcatul nu face altceva decât să întunece lumina care ar trebui să caracterizeze existenţa noastră şi să izvorască din fiinţa noastră. Păcatul este molipsitor şi, aşa cum se pronunţa Sfântul Grigorie Teologul, păcatul se deprinde mai repede decât virtutea. Păcatul ne împiedică să căutăm plăcerea curată în Dumnezeu, îndemnându-ne să o căutăm în trup şi în tot ceea ce ţine de aspectul material şi perisabil al vieţii, privind oamenii doar ca simple mijloace de satisfacere a acestei plăceri, de atingere a unor scopuri care, în realitate, ne îndepărtează de Cer şi ne apropie cu repeziciune de pământ.

    A avea grijă de Dumnezeu înseamnă “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” şi “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei XXII; 37, 39). Această iubire exclude egoismul şi narcisismul. Trebuie să ai tăria de a te vedea pe tine însuţi în aproapele tău ca într-o oglindă sau, cum afirma Hegel: “iubeşte-ţi aproapele ca şi cum ai fi tu însuţi”. Dacă ajungi la acest nivel poţi spune că aproapele este fratele tău şi că împreună sunteţi copiii lui Dumnezeu. La acest nivel, rugăciunea ta îl va angrena şi pe aproapele tău, el fiind o parte integrantă (deşi nu este prezent în mod fizic) a convorbirii tale intime cu Tatăl ceresc. Este vorba chiar despre o identificare, fără a se pierde, însă, caracteristicile personale ale fiecărei persoane umane. Este vorba despre o unire – într-un gând – a oamenilor în duhul iubirii lui Dumnezeu.

    A avea grijă de Dumnezeu înseamnă a te preocupa de modul în care trăieşte cel de lângă tine, a avea grijă de el pentru ca şi el să aibă grijă de tine. A avea grijă de Dumnezeu înseamnă a te comporta în aşa fel încât El să nu-ţi “ducă dorul”, întrucât ai uitat să intri în casa Lui (biserica) sau ai neglijat dialogul cu El (rugăciunea). Dacă îţi doreşti să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să fii iubit de către El, atunci îţi va fi foarte uşor să-l iubeşti pe aproapele tău şi să fii iubit de către el. Drumul omului spre Dumnezeu trece prin om, iar drumul omului spre om trece prin Dumnezeu. Dacă înţelegi cu adevărat Cine este Dumnezeu şi cum poţi avea grijă de El, nu îţi va fi greu să ai grijă de semenul tău şi să sesizezi importanţa prezenţei lui în viaţa ta şi a prezenţei tale în viaţa lui.

    În fiecare creştin botezat Se află Hristos, dându-i putere omului să facă binele şi să se ferească de rău. Dacă în fiecare creştin Se sălăşluieşte Hristos – Dumnezeu trebuie să spunem cu toată convingerea că a avea grijă de Dumnezeu înseamnă a avea grijă de om şi că a avea grijă de om înseamnă a avea grijă de Dumnezeu. O grijă o implică pe cealaltă şi uşurează împlinirea celeilalte, având ca scop unirea oamenilor între ei şi cu Dumnezeu aici şi în veşnicie.

    Să avem grijă de Dumnezeu pentru ca şi El să aibă grijă de noi!

    Să ne iubim sincer unii pe alţii!

    Preot dr. Cristian Boloş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img