More


    Lucrarea „Crimele săvârșite de răcșeni” a lui Ioniță G. Andron, prima monografie din România care dezbate un asemenea subiect

    - Advertisement -

    Ioniță G. Andron, autorul monografiei „Racșa – vatră de neam românesc“, are un capitol intitulat „Crimele săvârșite de răcșeni“. Credem că este prima monografie din România care are un asemenea capitol. Dacă vendeta era un caz izolat, și nu un fenomen destul de răspândit în Țara Oașului, nu ar fi căpătat asemenea importanță încât autorul să zăbovească asupra acestui subiect.

    În capitolul prezentat avem cazuri tipice de vendeta, vedem că cel care a fost autorul unei crime ajunge după câțiva ani el însusi victima și lanțul răzbunării continua pe neamuri încă din epoca medievală. Ura nu se stinge ușor, „sângele poruncește sânge“ este legea ce actionează între oșeni; la albanezi se utilizează expresia „intră într-un sânge!“, adică într-o vendeta.

    Mulți dintre cei care au ucis nu sunt cunoscuți sau pur și simplu nu-și recunosc fapta: „În 1843, Andrei Cardoș este omorât la fântâna lui Cont «nu se știe de către cine». În 1817 este omorât Basilius, junior, «fără arătarea criminalului». În 1856, «Olexa Brii este omorât de autor necunoscut»“ (Ioniță G. Andron, „Racsa, vatra de neam românesc“, Baia Mare, Ed. Gutinul,1996, p. 118). Șirul crimelor continuă: „În 1814, Ion Ciuta a fost omorât de Ion Cuc. În 1847, Vasile Leusca, de 36 ani, a fost ucis, se presupune, de Iacobu Cicârlăuanului, zis Pomian, iar acesta a fost omorât de fratele celui ucis, Leușca Ioan, în anul 1848. În anul 1854, Toader Bolos este omorât de Cherecheș Ioan. În 1862, Gheorghe Berinde este omorât de Ion Tonte. Ion Berinde a fost omorât de catre Tilica din Prilog, însurat în Racșa. In 1921, un alt Ion Tonte – al lui Dumitru Carii – este omorât de Ion Nap și de Toader Dubo al lui Ionu Petrii. Nepotul a plătit pentru crima bunicului care a ucis în 1862. Deci răzbunarea apare dupa 69 de ani. În 1922, Vasile Berinde al Ceterașului este omorât de fratele lui Ioan Nap, Iacob Nap. În același an, Ioan Boje fecior de 18 ani, este omorât de către ortacul său Ioan Sipos a lui Găvruș„ (Ibidem, p. 118).

    Crima din 1869 peste care trece reporterul revistei „Familia“, Ioan Busitia, este consemnată de Ioniță G. Andron. „Ioan Boje din Prilog a fost omorât de verișorul său, Petru Boje, ajutat de Ioan Feier din Racșa în timpul praznicului de la biserica din Prilog. Un alt Ioan Boje al Cobiții a fost omorât de către Toma Morar al Ploptișanului la nunta lui Toader Ardelean. La aceeași nuntă Sabo Gheorghe și fratele sau Sabo Dumitru și altii au fost uciși în ograda Onacenilor; în locul acela s-a înălțat o cruce. Ștefan Avram, cel care odinioară l-a omorât pe Cardoș Petre, este omorât de către Toader Feier. În anul 1918, în a doua zi de Paști, Chirilă Ugocean este omorât cu o lovitură de cuțit în cap de către Vasile Dubo. În anul 1952 Toma Avram, venit în concediu militar de la minele Anina, a fost omorât de catre frații Gavrilă și Toma Molnar. După ce l-au omorât cu 11 tăieturi, l-au așezat în poziție sezând, în pragul casei lui Ion Neamț. Atunci a fost nunta lui Gavrilă Ciuta al lui Iacobu Fătului cu Nuța lui Oșean Ion al Durdileanului“( Ibidem, p. 119).

    Majoritatea crimelor se întâmplau la nunți și la hora satului: „În 1920, Gavrilă Rus a fost omorât la dans de Petre Isai. În 11 ianuarie 1953, duminică seara, după dans Gheorghe Cosma, fiul lui Ioan Cosma și Feier Maria a fost omorât de feciorul lui Petre Isai cu o lovitură de cuțit în artera de la grumaz. În vara anului 1954 a fost omorât cu o lovitură de secure în cap Ionu Neghianului de la Câmpuț. Crima s-a produs în Poiana Pleștii. Au fost arestați și au stat la închisoare trei ciobani, bănuiți de a fi fost ei autorii“( Ibidem, p. 119).

    Ultima crimă descrisă de autorul monografiei „Racșa“ este cea din 1969. Ioniță G. Andron era avocat Țara Oașului de aproape 10 de ani. După această dată nu va mai nota cazurile de vendeta, refuzând adesea să pledeze în procesele unde a fost folosit cuțitul: „În anul 1969, Vasile Pui al Tomii lui Ghiorghicuț a fost omorât cu o lovitură de cuțit drept în inimă de către Silaghi Nicoară al lui Timofia Mocului“( Ibidem, p. 119).

    Aceste cazuri sunt suficiente pentru a cerceta acest subiect atât de controversat. După aceste însemnări șocante, autorul monografiei relatează și un caz de solidaritate între oșeni, subliniind trăsăturile lor de caracter, firea acestora în limbajul locului: „Nu am fost un șoarece de bibliotecă și nici un scotocitor de arhive, dar când era vorba de scrieri, de acte, de documente care priveau Țara Oașului, parcă totul se transforma în mine și aș fi fost în stare să las orice excursie sau vânătoare și să mă aplec cu pasiune și dăruire asupra unor mărturii, pentru a descoperi câte ceva din trecutul nostru oșenesc, din acel trecut care a lăsat atât de puține urme scrise“ (Remus Vârnav, „În Memoriam Ionita G. Andron“, Negresti-Oas, Ed. Muzeul Țării Oașului, 2012, p. 35).
    Sursa:revistacultura.ro

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img