More


    Sătmarul interbelic prezentat în enciclopediile vremii

    - Advertisement -

    Judeţul Satu Mare este o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Crişana. Reşedinţa judeţului este municipiul Satu Mare. Judeţul se află în partea nord-vestică a României Mari, întinzându-se până la graniţa cu Cehoslovacia şi Ungaria. Jumătatea vestică a teritoriului său se află în regiunea Crişana, în timp ce jumătatea estică este situată în regiunea Maramureş. Se învecinează la nord-vest cu Ungaria, la nord cu Cehoslovacia, la est cu judeţul Maramureş, la sud-est cu judeţul Someş, iar la sud şi sud-vest cu judeţul Sălaj.

    Înfăţişarea pământului
    Regiunea apuseană a judeţului face parte din câmpia Tisei, care şi aici este joasă, foarte netedă şi, pe mari întinderi, mlăştinoasă. Către răsărit, câmpia pătrunde între dealuri, în chip de golf ; apoi, înălţându-se şi devenind deluroasă, e încadrată între munţi, mai înalţi la N (munţii vulcanici ai Gutâiului şi Oaşului), mai scunzi la S (munţii Lăpuşului). Astfel, cea mai mare parte a ţinutului şi anume regiunea cea mai din vechi şi mai bine populată, se prezintă ca o depresiune, la început şeasă apoi deluroasă, ramificată pe valea Someşului şi a afluenţilor lui. Compartimentul estic al acestei depresiuni, cel mai înalt dintre toate, se numeşte ţara Lăpuşului şi este împărţit între judeţul Satu-Mare şi judeţul Someşului. Compartimentul dinspre sud este cel mai fragmentat de ape, mai haotic, şi se numeşte Ţara Chioarului. Un alt golf de câmpie pătrunde între munţii Oaşului şi formează « Ţara Oaşului », de formă rotundă şi cu fundul deluros în cea mai mare parte.

    Climă şi ape
    În partea vestică a judeţului clima este de tip panonic, adică deşi bogată în contraste, ca şi cea pontică, este totuşi mai umedă (între 600-700 mm precipitaţiuni anual) decât cea din urmă. Cu cât înaintăm către răsărit însă, clima devine mai aspră şi mai ploioasă (între 1.000-1.200 mm precipitaţiuni anual pe povârnişurile munţilor Vulcanici expuse vântului de apus dominant în toată partea vestică a ţării). Merită o menţiune specială şi faptul că adăpostul pe care munţii îl oferă faţă de crivăţ, face ca în unele regiuni ale judeţului iernile să fie atât de potolite, încât pot creşte unele plante mediteranee. (Exemplu, regiunea Baia-Mare).

    Apele sunt numeroase şi se strâng toate în Someş ; din munţi vin Lăpuşul şi Turul ; din dealuri Crasna.

    Vegetaţie
    Pădurile (de fag în munţii Vulcanci, de stejar în dealuri şi câmpie) acopereau odată întreg judeţul. Azi ele au dispărut însă prin tăiere, în cea mai mare parte a câmpiei şi din depresiuni. În afara lor, în regiunile mlăştinoase ale câmpiei, se întâlnesc întinse stuhării şi păduri de esenţe albe ; pe dunele de nisip din colţul vestic al judeţului, pădurile de mesteceni se asociază cu vegetaţia arenacee ; iar sub munte, în părţile Băii-Mari, au fost cultivate şi cresc azi în formă spontană.

    Populaţie
    Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 294.875 locuitori, dintre care 60,5% români, 25,2% maghiari, 8,1% evrei, 3,2% germani ş.a Din punct de vedere confesional populaţia era alcătuită din 59,0% greco-catolici, 15,0% reformaţi, 12,6% romano-catolici, 8,6% mozaici, 4,4% ortodocşi ş.a.

    Istorie
    Judeţul S.-M. şi-a luat numele de la cetatea Sătmarului care, după tradiţie, ar fi existat înainte de invazia ungurilor. Acest ţinut e domnit de timpuriu de cnezi şi voievozi români.
    În veacul XIV se constată documentar un cnezat al românilor din comitatele Beregh şi Sătmar şi se face menţiune despre un Stanislau, voievod al românilor.

    În veacul XV se aflau aici 8 cetăţi (Baia-Mare, Ecşed, Ardud, Carei, Moftin, Medieş, Sătmar şi Seini), 12 oraşe-târguri (printre care Sătmar, Baia-Mare, Baia-Sprie, Carei) şi 340 de sate. De la 1526 capitala judeţului s-a mutat din Sătmar, timp de veacuri, în 40 de locuri diferite. La începutul veacului trecut se instalase la Carei.

    Judeţului Sătmar i-a fost incorporată, după Unire, ţara Chioarului, din care o parte depinsese până atunci de fostul judeţ Solnoc-Dobâca.

    Ţinut absolut românesc, Chioarul primeşte de la 1566 o organizaţie proprie, cu caracter militar. Comandantul lui este un căpitan. Satele sunt grupate în voievodate. La acea epocă se aflau, după documente, 11 voievozi în ţara Chioarului.

    Aici, la Şişeşti, este locul unde s-a născut şi a păstorit marele român Vasile Lucaciu.

    Înfăţişare socială
    Ca aspect geografic, judeţul SM. este tot atât de variat ca şi Bihorul: munţi la răsărit, dealuri în partea de mijloc, şes la apus. Ca aspect social, el e într-adevăr un judeţ de elită. Atâţia dintre fiii acestui judeţ se bucură de un mare renume. Cine n-a auzit de Pintea Viteazul ? Este oare un nume mai mult întrebuinţat în toponimia Ardealului de nord ca al acestui viteaz ? Şi n-a dat Sătmarul neamului românesc în zilele noastre un alt Pintea Viteazul în leul de la Şişeşti, preotul unit Vasile Lucaciu ? N-a luat el de atâtea ori drumul Romei, al Parisului, al Londrei înainte de războiul mondial, al ţărilor scandinave şi chiar al Americii în timpul acestui război, ca să se facă dreptate românilor ? Şi ce nume de seamă au cei doi pictori Carol şi Alexandru Satmari?! Nu este acesta din urmă descoperitorul Balcicului pitoresc, precum şi al Sighişoarei? N-are municipiul Satu-Mare un conservator, iar Baia-Mare o şcoală de pictură? De sentimentele româneşti ale sărmărenilor nu se poate îndoi nimeni. Procesul din 1913-1914 al părintelui canonic onorar Gheorghe Mureşan şi al credincioşilor uniţi din Moftinul Mic la tribunalul din Satu-Mare rămâne celebru. Alături de procesul « Memorandului » din Cluj (1894) el arată cât era de dezvoltată conştiinţa naţională a românilor chiar într-o regiune pe care maghiarii îşi închipuiau că au cucerit-o definitiv. Două ţinuturi din acest judeţ sunt mai izolate şi au o înfăţişare particulară : Chioarul şi Oaşul. Chioarul a fost multă vreme un district aparte cu conducători români. Între căpitanii acestui district trebuie amintit deputatul Sigismund Pap, fost profesor de liceu din Beiuş, director al ziarului « Concordia ». Mare a fost şi este interesul chiorenilor pentru « Astra », cea mai veche şi binemeritată societate culturală românească din Ardeal. În cadrele ei doreau chiorenii să-şi deschidă un liceu în Şomcuta-Mare. Adunările ei aveau mare răsunet în sufletul românilor. Un poet naţional din partea locului se prezenta astefel. Eu-s poetul Văsălie/ Cu gând bun şi cu trezie/De naştere chiorean /Şi nepot al lui Traian. Ţinut foarte interesant e Oaşul. El e un platou înalt de peste 200 m, înconjurat de munţi, a căror înălţime variază între 400 şi 1200 m. Aceşti munţi se deschid la sud-vest, înlesnind comunicaţia cu restul judeţului. Râul Tur, afluent al Tisei, adăpat şi el de multe pâraie îl străbate pe la mijloc, de la răsărit la apus. Oşenii, cam 20.000 de suflete, vorbind un frumos grai arhaic, locuiesc în următoarele comune : Negreşti, Certeze, Bicsad, Boineşti, Călineşti, Cămârzana, Lechinţa, Racşa, Prilog, Târşolţ, Trip, Tur, Vama, Moişeni, Remetea şi Oraşul-Nou.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img