More


    Soba gotică din cetatea medievală a Ardudului: un cadou regal pentru Bartolomeu Drágfy

    - Advertisement -

    Cercetările arheologice efectuate în 2010 în cetatea Ardud au dezvăluit un grup interesant de țiglă care aparținuse unei sobe gotice, o imitație a celei mai renumite sobe medievale din Europa.

    Plăcile de sobă de diferite forme și dimensiuni, cu fața plină sau trasată, vitrate sau păstrând aspectul de lut ars, au făcut parte din soba descoperită în Ardud, cu decorațiuni care au încapsulat esența unei ere: simboluri religioase, sfinți, cavaleri, animale fantastice, tendoane și rozete, care aparțin modelului iconic al arhitecturii gotice. Nu doar din punct de vedere al imaginii ar trebui să apreciem valoarea remarcabilă a acestui aragaz.

    Nu doar din punct de vedere al imaginii ar trebui să apreciem valoarea remarcabilă a acestui aragaz, ci și din punct de vedere componentelor : piese trasate, nișe, figurine și piese asamblate din două componente – toate acestea ar fi putut fi executate doar într-un atelier specializat care ajunsese la un nivel tehnologic ridicat, inclusiv utilizarea smalțului.
    Soba era o componentă valoroasă a mobilierului interior. Dincolo de importanța sa pentru istoria artelor minore, piesele din Ardud ne introduc într-o reședință medievală practic necunoscută înainte de anul 2010. Deși cercetările au fost minime, acoperind o mică parte a zonei de interes, a subliniat o fortificație de proporții impresionante, dezvăluind, în același timp, o reședință cu încălzire interioară asigurată de sobe monumentale, executată la cele mai înalte standarde ale vremii.

    Bartolomeu Drágfy şi Cetatea Ardudului
    Ardudul este recunoscut ca o localitate străveche, fiind locuit încă din epoca bronzului și având ca ocupații de bază agricultura, creșterea animalelor, fierăria, tâmplăria, țesutul etc. În decursul vremurilor a cunoscut diferite evoluții, atât sociale, cât și politice. Este atestat documentar din anul 1215 sub numele de Herdeud (așa cum este consemnat în Registrele de la Oradea) într-un proces de vrăjitorie, iar încă din sec. XIII a fost celebru ca târg de sare. În anul 1369 este ridicat deja la rangul de oraș de câmpie, iar în anul 1378 este pomenit ca district în comitatul Satu Mare.

    Din a doua jumătate a sec. XIV, Ardudul, împreună cu satele Codrului (Homoroade, Hirip, Beltiug, Doba, Gerăușa, Socond, Bârsau, Sâi, Măriuș, Bicău, Borlești și Ardusat, Asuaj, Oarța – azi jud. Maramureș) și zonele Sălaj, Chioar, Arieș, aparținea voievozilor maramureșeni Balc și Drag (urmașii lui Dragoș).

    De altfel, perioada de glorie a Ardudului se leagă de numele acestora. Ei au primit Ardudul ca donație din partea regelui Sigismund în jurul anului 1392. Datorită contextului istoric și politic din acele vremuri, în anul 1408 unul dintre urmașii familiei se convertește la catolicism și își schimbă numele din Drag în Dragfi de Beltek (Beltiug), după numele domeniului pe care îl stăpânea.

    Cel mai ilustru exponent al acestei familii a fost Bartolomeu Dragfi, care ajunge la una dintre cele mai importante demnități, respectiv cea de voievod al Transilvaniei (1493 – 1499). În 1481, ca semn al prețuirii faptelor sale de vitejie, primește dreptul să ridice o cetate la Ardud.

    Această cetate va fi zidită pe locul unei cetăți vechi de pământ, noua construcție fiind din piatră, în stil renascentist, de dimensiuni impresionante. În anul 1565 a rezistat unui asediu prelungit de peste 3 luni de zile de la o armată de peste 40.000 de oameni, fiind cucerită doar prin trădare. Un alt edificiu important al Ardudului, ridicat de același Bartolomeu Dragfi, este Biserica Romano-Catoliă, care a fost zidită în plină epoca a Renașterii și a fost înzestrată de către Matei Corvin cu bogății însemnate.

    La săpăturile de restaurare a Cetății Ardudului din anii 1730 s-a găsit inscripționat pe pereții cetății că aceiași meșteri care au zidit Biserica din Beltiug au lucrat și la cea din Ardud. Pe la 1509, Ardudul e pomenit ca târg Oppidum Erdeud, iar după reforma religioasă din sec. XVI, Ardudul, sub protecția comitelui Gaspar Dragfi, unul dintre primii nobili ce au trecut la Reformă, a devenit un important centru al protestantismului din Transilvania și Ungaria.

    În domeniul culturii, familia Dragfi s-a remarcat prin scrierea și păstrarea unei cronici a Regatului Ungariei la curtea lor din Ardud, cunoscută în istorie drept „Cronica Dubnicense”. În 1545, la Ardud s-a ținut primul Sinod al protestanților din Ungaria de Sud și Transilvania, iar în 1555, al II-lea Sinod. În 1730, contele Alexandru Karolyi construiește o cetate-castel pe locul vechii cetăți, folosind pereții și fundația celei anterioare, unul dintre turnuri păstrându-se și astăzi.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img