Optimismul și pozitivismul sunt trăiri care o însoțesc permanent în viața personală și în activitatea profesională.
Cine este Ana Georgiana?
Sunt un om norocos din toate punctele de vedere: am o familie frumoasă, un sot minunat, prieteni putini dar calzi și sinceri, colegi dedicați, capabili și buni coechipieri.
Un avantaj incontestabil pentru cariera mea îl constituie faptul că am avut și am aproape familia, care m-a ajutat și mă ajută să evoluez, să îmi doresc mai mult și să nu renunț atunci când apar obstacole.
Consider că următorul motto este cel mai potrivit pentru a evidenția poziția pe care o am și o voi avea întotdeauna în fața oamenilor pe care îi întâlnesc: „Valoarea unui om rezidă în ce dă el, nu în ceea ce este capabil să primească.” (Albert Einstein)
Cum a luat nastere dragul de tipurit?
Totul a inceput in urma cu cativa ani, cand o profesoara de la noi din sat Maria Negru a infiintat un ansamblu in comuna noastra. Primul contact cu publicul si scena a luat parte la Teatrul de Nord din Satu-Mare unde am participat la un concurs si am luat locul 2. Eram foarte fericiti toti si nu ne-am asteptat sa luam locul 2 avand in vedere ca am concurat cu ansamlbluri infiintate de foarte multi ani, bine cunoscoute si coordonate de artisti.
Dupa concurs l-am intalnit pe ceterasul Petre Zelea care a preluat ansamblul si am inceput sa facem tapurituri de grup si individual.
Pentru mine a fost foarte dificil sa ating acele note muzicale. Chiar pot sa spun ca am fost ultima care a reusit sa tipureasca. Fetele celelalte dupa cateva repetitii au reusit insa eu am avut nevoie de mai mult curaj, ca voce aveam imi spunea domnu Zele.
Cat de dificil este sa tapuresti?
Tapuritura este grea pentru cine nu o intelege, unii oameni spun ca strigi, nestiind ce inseamna tipuritura,insa daca ai ureche muzicala, voce si vointa nu este.. trebuie doar sa iti placa.
Este interesant cum tipuritura te lasa sa te cânti, sa te jaucuiesti, sa badjocoresti, sa veselesti lumea, sa canti despre ce vrea inima ta, ai nevoie de curaj doar si vocea se modeleaza mai ales daca bei un ou crud si o gura de palinca cu piper.
Daca nu esti nascut in Oas, ai sanse sa devii un bun tapuritor?
Da, ai mari sanse… intai trebuie sa intelegi cetera, pe urma tropotu si totul o sa vina de la sine. Tind sa cred ca tapuritura si cuvantul de tapuritura nu este inteles foarte bine de cei care nu fac parte din oas si asta e datorita faptului ca nu este promovata in totalitate, iar ceterasi din zilele noastre a modificat cetera mult mai sus fata de cum era inainte.
Uneori chiar si ai nostri consateni, cadre didactice si primarii nu sustin tineri intrepreti care incearca sa pastreze traditia si sa o duca mai departe. Sunt foarte multi carcostasi care nu apreciaza efortul depus de unii, care totusi promoveza Tara Oasului, fac videoclipuri investind bani in costume, inregistrari si filmari, care sunt din propriul buzunar. Merg la emisiuni, festivale si tot felul de evenimente si ei vin doar cu argumente ” nu mai este tipuritura ca inainte, se smiorchaie, nu va auziti, ar fi mai bine sa…, de ce faci asa, acuma asta de cand ii cantaret, doamne feri, ce hade is hainele alea vechi, daca mergi cu din astea noi sunt “parasute si chicuri” nicicum nu e bine ..
Oameni buni, stiu nimeni nu este perfect, dar nici oameni nu mai sunt ce au fost candva si trebuie sa stim ca totul incepe de jos.
Cand esti invitata la un eveniment, interpretezi si alte genuri muzicale?
Eu nu am facut scoala de muzica, nu am stidiat deloc.. eu am fost indrumata de Petre Zele pana cand am luat-o pe cont propriu si am facut ce am stiut eu si cum am crezut eu si cat am putut.
Esti plecata din Romania, ce le povesteti strainilor despre Tara Oasului?
Sunt atat de mandra ca sunt Osanca, si de traditiile noastre nici nu pot sa va spun cum se mira lumea cand aude tapuriturile si cand vad pozele cu mine osanca. Ce ma fascineaza cel mai mult este ca, chiar daca sunt in Anglia intalnesc atat oseni cat si romani din fiecare cortisor al tarii noastre si alte nationalitati care ma fac sa ma simt ca si acasa ba chiar si mai bine uneori … Ma simt foarte apreciata si sunt bucuroasa.
Mereu am avut in gand sa promovez Tara Oasului si in special tapuriturile.
De aia mi-am ales nume de scena TipuritoareaOasului, chiar daca unii nu au inteles asta. Am infiintat si un ansamblu in comuna Batarci, si am facut tapurituri si dant osenesc si sunt foarte bucuroasa ca am reusit sa impartasesc din ce am invatat si stiu si eu cu copiii si i-am facut sa le placa cetera.
Nu o sa ma opresc aici, mereu o sa promovez Tara Oasului chiar si dintr-o alta tara, doar ca momentan am vrut sa fac o pauza.
Cum ai trait perioada pandemiei?
Imi pare rau pentru persoanele care nu au reusit sa treaca de aceasta pandemie si de persoane care au pirdut pe cineva drag.
Eu nu am pierdut pe nimeni apropiat si m-am bucurat de timpul petrecut cu familia.
Care este cea mai mare dorinta a ta?
In primul rand sanatate atat mie cat si intregi mele familii. Pe plan professional, sa imi termin studiile si sa pot sa am afacerea mea.
Ce sfat ai da unui copil despre viata?
I-as spune proverbul ai carte ai parte, fii bun, respecta pe cine merita si invata din greselile altora.
Ce te supara la oameni?
Oamenii sunt ciudati si rai, azi te pupa maine te injura. Am avut parte de oameni fatarnici si minicinosi, insa ce pot sa le spun ca le multumesc pentru ca asa am reusit sa ma maturizez mult mai repede si sa am grija in cine sa am incredere pe viitor.
Raluca Jofi
