More


    Încă mai iubim poezia

    - Advertisement -

    Lili Oniș, poetă bine cunoscută în spațiul cultural turdean, a debutat în 2017 cu volumul de poezii “Iubirea în căutarea adevărului”, căruia i-a urmat în 2018, “Cântul inimii”. În 23 septembrie 2021, a avut loc o dublă lansare de carte a autoarei. Au văzut lumina tiparului “Mă scrie poezie” și volumul de versuri pentru copii “Poezioare pentru inimioare”. Lansarea a avut loc în cadrul “Serilor de suflet” – un proiect conceput și realizat tot de Lili Oniș, pentru toți iubitorii de artă și frumos, un cenaclu, o șezătoare, în care, de trei ani de zile, oamenii cântă, recită, dansează și dăruiesc bucurie. Pentru a arunca o privire asupra omului deosebit – Lili Oniș, am să vă împărtășesc o sinceră și caldă mărturisire a fratelui ei: ” Lili a iubit mereu să fie înconjurată de familie. Adoră copiii, florile, natura, viața la sat. Respectă tradițiile și poartă cu mândrie ia românească. Îi place să scrie cu zâmbetul pe buze și cu dragoste despre toate acestea”.

    Eu am cunoscut-o (doar telefonic) pe Lili Oniș, dintr-o întâmplare. Dar după primele câteva cuvinte am simțit că o știam demult. Dintotdeauna. Caldă, solară, plină de poezie și zâmbet. Un vechi și bun prieten care-ți aduce mereu în privire, gingășia și speranța. M-a îndemnat să scriu, să caut, să mă recreez. M-a lipit cu inocență și simplitate de Serile ei de suflet, așa cum a făcut-o cu mulți, mulți alții. Ea este pentru mine… Lili de suflet! O energie blândă și binecuvântată care știe să aducă împreună oameni și să îi facă fericiți. Fericiți că pot să spună tuturor ceea ce au frumos în inimă.

    De aceea, îngânând în liniște “Mă scrie poezie” nu m-am simțit surprinsă, ci invadată multicolor de universul ei nesfârșit. Lili îmi îndrumă gândul chiar de la început:

    ”Nu citi. Zboară odată cu mine /Fii cuvântul pe care l-am scris”
    Așa că n-am citit. Am visat fiecare vers, am sorbit toată vraja și parfumul cuvântului măiestrit al poetei- suflet îndrăgostită de viață.

    ”Ah, omule tu, iubire perenă /Comoara ascunsă îţi e rădăcină /Sapă întruna să nu te frângi / Cu mâinile goale la ea să ajungi! /Cu lacrimi o udă, cu dor o îngrijeşte /Aceeaşi iubire, aceeaşi poveste /Ridică-te apoi cu crengile toate /Cu frunzele mii şi roade bogate! /Căci omule tu, copac înflorit /Iubindu-ţi natura vei fi împlinit /Curajul ţi-e frunză, voinţa ţi-e scoarţă /Şi seva te curge şi naşte speranţă! /Acum înfloreşte în toată splendoarea /De-i iarnă pe afară adu primăvara /Dansează în soare, zâmbeşte-n lumină /Vorbeşte cu iarba, iubirii te-nchină…”

    Întreg volumul este o declarație de dragoste pe care Lili o face Cuvântului. De fapt, prin cuvânt, ea iubește TOT: anotimpurile, muzica, florile, vântul, oamenii…și chiar iubirea. Lili Oniș iubește iubirea, Lili Oniș este iubire. Melancolia, voluptatea și vraja se împletesc cu toate elementele universului atunci când dragostea răzbate prin versurile poetei. Îmbrățișarea prin cuvinte este copleșitoare…

    ”Pe tălpi ca de plumb îmi duc mirarea /La ușă îmi bate și cerul și marea /Pământul, pădurea și frunzele toate /Çi soarele, vântul, tăcerea din ape /Învârt cheia o dată și zgomotul crud /Îmi râde în față, mă tângui și cânt /Apăs clanța veche, mă sprijin pe clipe /Tu stai chiar acolo privindu-mă verde /Renasc dintr-un cântec de tristă vioară /Tu chinui secunde și timpul nu zboară /Çi-atunci universul ne strânge în brațe /Când noaptea coboară în noi urcă șoapte (…) Povestea o scriu acum flori de cireș /Din ceruri vin îngeri cu daruri regești /În brațe mă strângi și nu mă mai lași /În suflet te cânt cu lacrimi pe obraji.”

    Seva năvalnică a metaforei, m-a făcut să-i VĂD poeziile ca pe un film drag, pe care l- am trăit și eu cândva. Neștiut, neauzit, dar straniu de frumos.

    ”Mi-am luat cu chirie un petic de cer /Çi-n fiece seară aprind stele pe el /Le număr, le- alint, le strâng într-un gând /Pe boltă apoi le las fluierând /E taina aprinsă, e dorul năuc /Ascunsă-n culise stă luna plângând /În tuș îmi prind ochii, cu argint îi întorc /Cu firul poveștii de viață mă-nnod /Din inimă fuge a treia bătaie /Cuvintele-s picuri restanți dintr-o ploaie /Çi mâinile-n tremur încearcă să scrie /Secretele nopții pe foile-mi zile /Genunchii podelele le-au rătăcit /Un pas șovăielnic în icnet s-a prins /În zâmbet speranța se-ascunde întinzând /Lumina iubirii în rime-mpletind /Çi liniștea curge în iambi de poveste /În cratime albastre iubirea pășește /Çi stelele-aprinse mi-adună privirea /Chitanță pe veci, a mea poezia.”

    M-am tot gândit, care ar putea fi poezia mea preferată? Dar cum aș putea avea doar una, când ea, Lili Oniș, le preferă pe toate! Le mângâie cu aceiași tandrețe, le sculptează cu aceiași pasiune, le dedică tot atâtea lacrimi câte zâmbete, le șoptește și le strigă deopotrivă, taine și înțelesuri…Așa că am ales la fel ca ea; să iubesc pur și simplu poezia!

    ”Doamne, iubesc! Se leagănă zorii, sub semnul logodnei se scutură teii, e mierla aproape și iarba se naște, zâmbesc două ghinde și verzi îmi sunt șoapte. /Doamne, iubesc! Mi- e dorul cuminte, în suflet unesc două cuvinte și litere fug pe pagini mirate, ascund înțeles ca ziua din noapte. /Doamne, iubesc! Se scrie poveste, cuprinsul așteaptă culoarea din veste, mi- e inima poftă, mi-e lacrima rost, mi-e singură ruga în ziua de post. /Doamne, iubesc! Te cânt sărbătoare, îmi țese lumină, pictează-mi culoare, în mir mă topește, mă curăță-n gând, cu roua din floare mă scrie cuvânt! /Doamne, iubesc, în țipăt m-ascund, privesc cerul drag și frunza din crâng, întind brațe larg spre tine privesc, cu îngerii zbor, da, Doamne, iubesc!”

    Cred cu convingere, că înainte să o cunosc pe Lili, am uitat să mai iubesc poezia. Și- acum îmi dau seama, că odată cu ea, am uitat de fapt să mai iubesc. Mulțumesc infinit Lili Oniș că mi-ai dat șansa să redescopăr acest miracol!

    ”Iubește-mă ca-ntr-o poezie incredibilă /În care poți atinge lacrima /Lacrima din care s-a născut versul /Rândul pe care s-a frânt glasul poetului /În care adevăr se-ascunde rima? /Privește-mă ca și cum mi-ai săruta ochii /Am nevoie de susurul buzelor tale /Ți-am auzit inima bătând. /Îi știu litera. /Iubește-mă. Prinde șoapta. E senină /De ce a tăcut marea? Çtiu. A învins- o dragostea mea /Plânge și acum în brațele malului însingurat /Sarea nu-i dă pace și crește valuri la sânul zilei /Unde au zburat cuvintele? /Le-a găsit vântul într-o peliculă de film /La capăt de poveste. Strălucind. În sfârșit /Iubește-mă. Am învins timpul. /Au dispărut întrebările”

    Ina Hudea



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img