More


    Salariul minim și meseriașii

    - Advertisement -

    De ce pleacă meseriaşii buni de la un loc de muncă de acasă la altul în străinătate? Motivaţiile lor sunt axate în principal pe faptul că nu sunt bine plătiţi, nu sunt respectaţi şi, lucrul cel mai grav, mulţi dintre angajatori nu sunt de meserie. Nu pricep ei prea bine ,,ce se poate sau nu se poate” în meseria respectivă. Un maistru, „cu vechi state” în ale meseriei sale, a afirmat că nu poţi deveni un bun meseriaş dacă nu ai răbdare în vederea deprinderii experienţei şi a viziunii de ansamblu a lucrării pe care urmează să o execuţi. Nu oricine poate deveni un meseriaş bun dacă tinerii nu au răbdare să treacă prin niște etape ale formări profesionale! Unii mai bine preferă să plece la cules de fructe și legume în străinătate. Mai există însă și angajatori, care sunt dispuși să le ofere tinerilor toate condițiile necesare pentru a învăța la locul de muncă o meserie.

    Desigur, salariile de acasă sunt mici în comparație cu cele existente în țările dezvoltate ale Europei. Referitor la nivelul salariului, un om de afaceri de prin părțile Sătmarului a afirmat că plătește în fiecare lună un milion și jumătate de euro la bugetul statului, pe lângă alte cheltuieli de producție foarte ridicate în comparație cu acelea a firmelor producătoare din alte țări ale Europei. Domnia sa a mai spus că în momentul când se va trece la o relaxare fiscală, o reducere apreciabilă a ,,dărilor către stat”, atunci va plăti mai bine salariații, care nu ar mai avea motive să plece la muncă în străinătate. În sfârșit, în spațiul public au apărut primele semne ale unei posibile strategii naționale de stopare a exodului forței de muncă din România către țările bogate, materializate în cuvintele: “Salariul minim este o prioritate zero…De la 1 ianuarie (2022-n.a.), în mod normal, trebuie să avem o majorare semnificativă a salariului minim, întrucât creşterile de preţuri sunt mult peste ce s-a întâmplat în România în ultima perioadă…Românii noştri aleg să plece în străinătate din cauza salariului şi datorită serviciilor de care beneficiază în alte ţări. Nu mai putem accepta şi duce cu toţii, ca societate, acest nivel al salariului minim”.

    Salariul mic este unul dintre motivele pentru care meseriaşii foarte buni sunt pe cale de dispariţie în „nevinovata” noastră economie de piaţă, datorită salariilor atractive oferite de angajatorii din străinătate. Zilele trecute am întâlnit un fost coleg de liceu. Din vorbă în vorbă am ajuns la un subiect legat de meseriaşi. În momentul în care am început să vorbim despre ei, prietenul meu a început să devină agitat. Starea lui de nervozitate a ilustrat-o cu tot felul de exemple şocante. Prin intermediul lor am aflat că de multă vreme caută un meseriaş bun şi că s-a săturat de aşa-zişii „meseriaşi”, care numai mimează statutul de meseriaş. Îţi cer bani mulţi amatorii… Lucrările pe care le execută sunt îndoielnice și superficiale, lipsite de coordonatele exigente ale ,,lucrului bine făcut”. Reclama pe care aceşti „meseriaşi” mediocri o răspândesc sub diferite forme, ,,îţi fură ochii şi mintea”, dar mai ales îţi deschid „elegant” buzunarele. Ne-am despărţit oarecum optimişti. Fostul meu coleg de liceu mi-a zis cu vehemenţă: „Dacă întâlneşti un meseriaş bun, te rog să mă suni! Da, bun să fie!”.

    Trebuie să recunoaştem că mai avem încă vreo câţiva meseriaşi buni, unii dintre ei pensionari, care sunt vânaţi de angajatorii cu experienţă. Într-o altă conjunctură a vieţii noastre „prospere”, aninată de nenumărate speranţe, am întâlnit un meseriaş foarte bun, care a reuşit să-şi încropească o firmă. Dezamăgit peste măsură, acest investitor spunea că nu reuşeşte să găsească meseriaşi în domeniul lui de activitate, al confecțiilor metalice. Acesta mai zicea că este dispus să plătească un salariu de 1000 de euro pentru un astfel de angajat, dar să fie bine pregătit din punct de vedere profesional.

    Într-un alt context al vieții economice românești am avut bucuria să stau de vorbă cu un profesor universitar, doctor în economie, care mi-a vorbit despre faptul că lipsa practicii şi a teoriei necesară pentru formarea unui bun întreprinzător se pot finaliza cu tot felul de „colapsuri economice”… Aceşti ,,întreprinzători”, fără frecventarea unor studii de specialitate, se hazardează să facă afaceri. Se „umflă” ca nişte baloane de săpun şi la un moment dat se sparg la „primele adieri” formate din exigenţele concurenței specifice economiei de piață. Falimentul este inevitabil, în urma căruia suferă angajații și familiile acestora.

    Nu mai avem suficienţi specialişti, care să gândească strategiile unor planuri de acţiune eficient fundamentate în baza unor decizii pertinente. Ei sunt „sufocaţi” de diletanţii, care-i elimină din competiţie numai pentru ca ei să rămână lideri. Acest gen de „lideri” îşi însuşesc ideile meseriaşilor, le fură cum s-ar zice, iar după aceea „se bat cu cărămida în piept”. În culise afirmă că şi ei s-au gândit exact la acelaş lucru. Meseriaşii, care au avut astfel de experienţe, „îşi fac bagajul” şi pleacă în altă ţară sau îşi încropesc propria lor afacere aici acasă. Meseriaşii încep să capete valoare, să fie căutaţi, respectaţi şi bine plătiţi. Parcă începe să nu mai funcţioneze zicala: „Nimeni nu este de neînlocuit!”.

    Dumitru Țimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img