More


    Zbuciumata istorie a Mănăstirii a „Sf. Apostoli Petru si Pavel” din Bixad

    - Advertisement -

    Mănăstirea „Sf. Apostoli Petru si Pavel” Bixad a fost una din principalele mănăstiri din Nordul Ardealului, de vremea comitatului Maramureş, ca schit al mănăstirii Vetiş, fiind pomenit de domnitorul Moldovei Ştefan Tomşa (la 1614). În aceste secole, viaţa monahală ortodoxă a rezistat tuturor presiunilor Reformei cât şi a Uniaţiei, astfel încât soseşte aici arhimandritul Isaia, catolic grec, cu misiunea de a câştiga la Unire pe românii din părţile Bihorului, Sătmarului şi Maramureşului.

    Însoţit de alţi trei călugări catolici, îi alungă pe monahii ortodocşi din mănăstirea Bixad (1701), instalându-se aici şi iniţiind o intensă propagandă în zonă, atrăgând reacţia românilor, fiind omorât. O scurtă perioadă, aici a fiinţat, ca protopop al Oaşului, Popa Iacob, preot supus episcopului unit de la Muncaci (1704). De vremurile tulburi care au urmat (reprimarea răscoalei curuţilor) profită episcopia greco-catolică de la Muncaci, care trimite la Bixad călugări de origine ruteană (care au catolicizat lăcaşul), dar parohia satului continuă să fie reşedinţa protopopiatului ortodox al Ţării Oaşului încă 150 de ani. Chiar dacă majoritatea călugărilor erau de origine ruteană, ucraineană şi slovacă, aceştia au trăit oarecum toleraţi, înconjuraţi şi chiar sprijiniţi de populaţia din jur, ceea ce a făcut ca viaţa religioasă în secolele XVIII-XIX să fi fost destul de intensă.

    Cu banii şi truda locuitorilor a fost construită biserica de piatră şi curtea în anul 1770, chiar dacă lăcaşul din Bixad a avut soarta bisericilor unite din eparhia Muncaciului: accentuarea catolicizării şi a înstrăinării (eparhie ruteană). Doar după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Mănăstirea Bixad a trecut sub jurisdicţie românească, a Episcopiei de la Gherla, apoi a celei de la Baia Mare. În scurta perioadă de tihnă dintre cele două războaie mondiale, aici a fost construită o moară, atelier de tâmplărie şi a fost înfiinţată o tipografie în care, alături de calendare, au fost tipărite o serie de cărţi cu conţinut religios sau de cunoaştere etnografică a zonei.

    În anul 1948, în condiţiile instaurării regimului comunist în ţară, Biserica Greco-Catolică este interzisă, mănăstirea Bixad se desfiinţează. Securitatea a intervenit în forţă, socotind că în mănăstiri se desfăşoară o activitate antiguvernamentală acută, ce a contribuit la decizia desfiinţării mănăstirii, fapt realizat în noaptea de 18 octombrie 1948.

    Este lăsată în paragină peste trei decenii, călugării fiind prigoniţi, averea înstrăinată şi orice activitate spirituală pusă sub semnul interdicţiei. În anul 1980, un grup de credincioşi din Bixad solicită episcopului de Oradea reluarea vieţii monahale şi salvarea bisericii mănăstirii. Prin strădania credincioşilor din Oaş şi a ierarhilor, s-au obţinut autorizările necesare. Lucrările de restaurare au durat din 1981 până în 1988, iar în 25 martie 1989, de Buna Vestire, în prezenţa unui număr copleşitor de credincioşi, veniţi din tot Ardealul, biserica mănăstirii a fost sfinţită cu hramul „Sf. Ap. Petru si Pavel”, 29 iunie.

    În fiecare an, la Praznicul Adormirii Maicii Sfinte din 15 august se adună mii de pelerini, din tot Ardealul de nord, în procesiuni emoţionante. La mănăstirea Bixad se păstrează opere de mare valoare spirituală şi culturală: Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului (adusă de îndelungată vreme de la biserica veche a mănăstiri Giuleşti, din Maramureşul istoric), cărţi de interes patrimonial: Cazania lui Varlaam, Iaşi 1643; Noul Testament, tipărit la Alba-Iulia în 1648,; Apostol tipărit la Lvov în 1639. Icoane din secolul al XlX-lea: Mântuitorul Iisus Hristos, pictură pe sticlă; Sfântul Vasile cel Mare, pictură ulei pe pânză; Jertfa lui Adam, pictură ulei pe pânză; Coborârea de pe Cruce, pictura in ulei pe pânză; Portretul Arhimandritului Isaia, pictură ulei pe pânză. Clădirea fostei tipografii restituită de către Preventoriul de copii a fost renovată. De asemenea, prin bunăvoinţa credincioşilor Ţării Oaşului, s-a construit o nouă clădire, care adăposteşte trapeza, chiliile, biblioteca şi muzeul mănăstirii.

    Sursa: Ștefan Haiduc – Destinul în mentalitatea din Țara Oașului

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    Anunt mediu

    0

    Bogdaproste!

    0
    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare