More


    Sfântul Ierarh Nicolae – pildă de iubire şi milostenie (6 decembrie)

    - Advertisement -

    “Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, cu smerenia ai câştigat cele înalte, cu sărăcia cele bogate, părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”

    (Troparul Sfântului Ierarh Nicolae).

    Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anilor 270-272 d.Hr., în cetatea Patara, în sudul Asiei Mici. Părinţii săi, Teofan şi Nona, i-au acordat o aleasă educaţie, crescându-l în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Citind cărţile sfinte, Nicolae a îmbinat în mod armonios rugăciunea cu munca, întărindu-şi sufletul şi credinţa în Dumnezeu.

    După ce părinţii săi au trecut la cele veşnice, Nicolae rămâne moştenitorul unei averi imense, pe care a împărţit-o săracilor. Milostenia o făcea în taină, potrivit îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: “Când faci milostenie să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca milostenia ta să fie în ascuns, şi Tatăl tău Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei VI; 1-4). Este cunoscut cazul cu cele trei fete ajunse în cumplită sărăcie, pe care Sfântul Nicolae le-a scăpat de la pierzare. Era un om pe care Dumnezeu îl binecuvântase cu trei fete. Şi pentru că nu avea cu ce trăi, se gândea să le dea spre desfrânare, ca prin aceasta să-şi câştige existenţa. Sărăcia şi lipsa îl “aruncă” pe om în multe păcate. Aflând această decizie, Nicolae l-a miluit pe sărac într-un mod cu totul minunat. Noaptea, pe ascuns, s-a dus la casa lui şi a aruncat o pungă de galbeni pe fereastră, după care s-a întors la Episcopie neştiut de nimeni. Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul primit şi cu ei şi-a căsătorit prima fiică. După un timp, Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu galbeni şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa s-a căsătorit şi cea de-a doua fiică, scăpând de cumplitul păcat al desfrânării. Când a aruncat şi a treia pungă, pentru a treia fiică, îndată tatăl fetelor a fugit după el şi ajungându-l, l-a recunoscut şi i-a mulţumit cu lacrimi pentru marea lui milostivire, numindu-l “îngerul cerului”, pentru că a păstrat nevinovăţia fetelor sale, iar lui viaţa şi onoarea. Apoi, Sfântul Nicolae l-a mângâiat şi l-a rugat să nu spună nimănui cele întâmplate.

    După multe fapte de milostenie, Sfântul Nicolae a plecat să se închine la Locurile Sfinte. La întoarcere, îndemnat fiind de Duhul Sfânt, s-a dus în cetatea Mira Lichiei şi pe când se închina în biserică, prin rânduiala dumnezeiască, tot poporul s-a adunat în jurul lui, zicându-i: “Nicolae, vrem să ne fii episcop!” Prin urmare, Nicolae a fost hirotonit arhiereu, conducând Arhiepiscopia Mirelor Lichiei. Viaţa lui era plină de milostenii, de smerenie şi blândeţe, petrecând mult timp în post şi rugăciune. A înfruntat cu bărbăţie persecuţiile împăraţilor Diocleţian şi Maximilian, fiind întemniţat, alături de alţi creştini, împreună pătimind pentru Hristos. În anul 313, Constantin cel Mare dând libertate creştinilor şi deschizând toate închisorile în care erau închişi creştinii, l-a eliberat şi pe Sfântul Nicolae. Acesta s-a reîntors în mijlocul credincioşilor săi din Mira Lichiei, unde a fost primit cu mare bucurie, reluându-şi activitatea.

    Minunile pe care Dumnezeu le săvârşea prin intermediul Sfântului Nicolae au ajuns să fie cunoscute şi de către Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. În anul 325, s-a întrunit la Niceea primul Sinod Ecumenic, la care a luat parte şi arhiepiscopul Nicolae, combătând cu vehemenţă erezia lui Arie, care ştirbea divinitatea Fiului lui Dumnezeu. Se spune că a îndrăznit chiar să-l pălmuiască pe Arie în timpul Sinodului, dovedindu-se pe drept cuvânt “îndreptător al credinţei”.

    Sfântul Nicolae s-a impus în mod deosebit prin iubirea sa de oameni, milostenia sa şi bunătatea sa, manifestate faţă de cei aflaţi în lipsuri şi suferinţe. El s-a dovedit apărător şi izbăvitor al marinarilor, astfel încât nu numai creştinii, ci şi necreştinii purtau pe vase icoana sa, considerându-l patronul tuturor corăbiilor şi, implicit, al marinarilor. A adormit întru Domnul în anul 343, în ziua de 6 decembrie (zi în care îl şi sărbătorim). În pictura Bisericii noastre, arhiepiscopul Mirelor Lichiei este înfăţişat în veşminte arhiereşti, ţinând în mână o carte, Sfânta Scriptură, din care a cules esenţa învăţăturii mântuitoare, asemănându-se lui Dumnezeu prin iubirea de semeni, precum scria părintele Ion Bunea în predica sa referitoare la Sfântul Nicolae.

    Mâna sa dreaptă se găseşte la biserica “Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti, ajungând de două ori, în anii 2017 şi 2022, în Catedrala ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” din inima cetăţii Sătmarului, spre bucuria tuturor.

    Azi, la fel ca oricând, există mulţi oameni necăjiţi şi bolnavi, semeni de-ai noştri care suferă şi care au obosit să mai ceară ajutor. Aproapele nu este numai cerşetorul întâlnit la colţ de stradă, ci fiecare om care are nevoie de ajutorul nostru, indiferent de religie, naţionalitate sau stare socială. Noi, oamenii, formăm societatea, iar aceasta se fundamentează pe egalitate de şanse, evitând excluziunea socială, marginalizarea. Ca atare, urmând exemplul Sfântului Nicolae, să manifestăm compasiune şi răbdare faţă de semeni şi să venim constant în sprijinul celor copleşiţi de necazuri, dar statornici în credinţa lor în Dumnezeu. Astfel, vom colabora cu Dumnezeu la fericirea acelora, vom deveni parteneri ai Domnului în procesul mântuirii noastre şi a lor. Dacă ei se mântuiesc înseamnă că şi noi ne vom mântui prin ei. Fiecare faptă bună, izvorâtă din iubire şi sinceritate, va cântări greu la judecata lui Dumnezeu.

    Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai mari şi mai iubiţi Sfinţi ai noştri, este şi patronul copiilor. Către el se îndreaptă rugăciunile părinţilor pentru creşterea şi ocrotirea copiilor. Pe el îl aşteaptă copiii cu nerăbdare în fiecare an, să le aducă daruri în timpul nopţii, precum a adus pungile cu galbeni în casa acelui sărac ce avea trei fete. Totodată, el este salvatorul celor din închisori şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protectorul fecioarelor, al tinerilor şi al călugărilor. Mulţi creştini îi poartă numele şi i se roagă cu credinţă, primind ajutorul său. Să urmăm pilda vieţii lui şi, în special, iubirea lui de aproapele, manifestată prin fapte de milostenie. În împrejurările grele din viaţă, să nu ezităm să apelăm la dânsul, rugându-i-ne: “Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

    Preot dr. Cristian Boloş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare