Postul
Postul reprezintă înfrânarea, pentru o perioadă de timp, de la mâncărurile “de dulce” (de origine animală) şi de la băuturi, în scopul întăririi puterilor sufleteşti asupra înclinărilor înspre rău ale trupului. Postul constituie “o deprindere cu virtutea, un mijloc de întărire a voinţei, de pocăinţă, de mântuire, de desăvârşire”, curăţindu-se atât sufletul, cât şi trupul. Postul aduce cu sine un mod de viaţă mai simplu, mai curat şi mai cumpătat, în timp ce îmbuibarea provoacă multe boli trupeşti şi sufleteşti. Omul postitor se întăreşte, se sfinţeşte şi se “îmbunătăţeşte”. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: “Stai lângă cel ce posteşte şi îndată ai să simţi mireasma lui, căci cel care posteşte e ca un mir duhovnicesc, arătând şi prin limbă, şi prin ochi, şi prin toate celelalte buna stare a sufletului”. Postul, o atitudine sufletească, exclude făţărnicia: “Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei V; 16-18).
Creştinul posteşte pentru că: 1. Mântuitorul Iisus Hristos a postit (“Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit”, Matei IV; 2), fiind urmat de către Sfinţii Apostoli (“Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului, în Care crezuseră”, Faptele Apostolilor XIV; 23), Sfinţii Părinţi şi martirii/mucenicii “cei măriţi”. Dacă Iisus, Care era lipsit de păcat, a postit, cu atât mai mult se impune să postim noi, care suntem mereu expuşi ispitelor, viciilor şi păcatelor, fiindcă “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani XIV; 17); 2. postul ajută creştinului să înveţe ce înseamnă cumpătarea, limita, măsura, îl ajută să nu cadă în robia poftelor păcătoase; dacă, însă, a căzut într-o asemenea robie, postul îi facilitează ieşirea din ea (“De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”, I Corinteni X; 31); 3. postul îl ajută pe creştin să economisească unele bunuri, din care, apoi, să poată săvârşi fapte de milostenie; 4. postul îl ajută pe om să-şi stăpânească pornirile păcătoase ale firii, să-şi păstreze sănătatea, să împlinească mai bine poruncile lui Dumnezeu, pregătindu-se mai intens pentru primirea Sfintelor Taine. Ca atare, postul este un mijloc extrem de eficient pentru dobândirea mântuirii sufletului.
Posturile sunt de mai multe feluri: 1. ajunarea desăvârşită sau “postul negru” (când creştinul nu mănâncă şi nu bea nimic cel puţin o zi); 2. postul aspru sau uscat (când ajunăm până spre seară şi atunci gustăm ceva uşor: pâine, apă, fructe, seminţe ş.a.); 3. postul obişnuit (când creştinul se hrăneşte cumpătat, întrebuinţând “mâncare de post”, înfrânându-se de la cea “de dulce”: carne, peşte, brânză, lapte, ouă, vin şi grăsimi); 3. postul uşor (în anumite sărbători sau zile din timpul posturilor este rânduită dezlegarea la vin, peşte, icre şi untdelemn); 4. postul de o zi (de exemplu, zilele de miercuri şi vineri din fiecare săptămână; miercuri postim pentru a ne exprima întristarea pricinuită de vinderea Domnului de către Iuda Iscarioteanul, iar vineri postim aducându-ne aminte de Pătimirile şi Răstignirea Mântuitorului. Alte posturi de o zi mai sunt: 14 septembrie – ziua Înălţării Sfintei Cruci, amintindu-ne din nou de Pătimirile Domnului şi de însemnătatea lor pentru mântuirea noastră; 29 august – ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, atrăgându-ne atenţia că beţia, îmbuibarea şi desfrânarea au dus la tăierea celui mai mare prooroc; 5 ianuarie – ajunul Bobotezei, ca pregătire pentru Botezul Domnului şi gustarea din Aghiasma Mare); 5. posturile de mai multe zile: a). Postul Paştilor sau Postul Mare – care ţine şase săptămâni în amintirea celor patruzeci de zile de postire ale Domnului Iisus Hristos, la care se adaugă Săptămâna Mare, care este întru cinstirea Pătimirilor Sale. Postul Mare este postul în care Biserica cheamă şi îndeamnă, mai stăruitor, pe toţi credincioşii să se roage mai mult şi cu mai multă stăruinţă şi căldură, să meargă mai des la sfintele slujbe, să cerceteze cu dragoste şi dăruire pe semenii lor aflaţi în lipsuri şi suferinţe, săvârşind mai multe fapte de milostenie, să-şi cureţe inima şi întreaga fiinţă prin lacrimile căinţei şi prin Spovedanie, spre a primi, cu vrednicie, Trupul şi Sângele Domnului (Sfânta Împărtăşanie), întâmpinând, cum se cuvine, marele praznic al Învierii Mântuitorului; b). Postul Crăciunului sau al Naşterii Domnului – acesta închipuie vremea Vechiului Testament, când patriarhii, profeţii şi drepţii aşteptau, prin post şi rugăciune, venirea lui Mesia, adică a Fiului lui Dumnezeu. Ne aminteşte de postul lui Moise, care a postit patruzeci de zile înainte de a primi cele 10 porunci (Decalogul) pe Muntele Sinai (“Moise a stat acolo, la Domnul, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci”, Ieşire XXXIV; 28), dar şi de postul de patruzeci de zile al Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul (“Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat, şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, până la Horeb, muntele lui Dumnezeu”, III Regi XIX; 8). Acest Post a fost rânduit de către Biserică pentru ca fiii ei să poată întâmpina, printr-o temeinică pregătire duhovnicească, praznicul Naşterii Domnului; c). Postul Adormirii Maicii Domnului – care cuprinde primele două săptămâni ale lunii august. Acest post a fost rânduit în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de adormirea ei, s-a pregătit prin post şi rugăciune; d). Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (sărbătoriţi la data de 29 iunie) – este rânduit în cinstea celor doi mari Apostoli care s-au nevoit, în chip deosebit, pentru propovăduirea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.
Posturile trebuie respectate/ţinute, potrivit recomandărilor Sfintei Biserici, prin: înfrânare, rugăciune, pocăinţă şi fără petreceri. Trebuie precizat faptul că postul este complet doar dacă obişnuita înfrânare de la mâncarea “de dulce” şi de la băuturi alcoolice este întărită cu postul sufletesc, adică cu înfrânarea “aspră” de la gândurile urâte, de la poftele păcătoase şi faptele rele, pentru ca toate puterile noastre să fie puse în slujba binelui. Prin postul nostru trebuie să transmitem în jur “un spor de bunătate, de frăţie şi de dragoste faţă de semeni; altfel, postim în zadar”. Sfântul Prooroc Isaia scria: “Voi postiţi ca să vă certaţi… Nu ştiţi voi postul care Îmi place? Rupeţi lanţurile nedreptăţii… Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l…” (Isaia 58; 4, 6-7). De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: “Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte! Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l pizmuiţi; o femeie frumoasă, întoarceţi-vă capul dinspre ea… Nu numai gura şi stomacul să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească, rămânând curate de rapire şi lăcomie; picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor; ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme (înjurături), calomnii şi de alte vorbiri ruşinoase… Aşa posteşte creştinul cel adevărat”.
De postul trupesc pot să fie scutiţi copiii, bolnavii, bătrânii, femeile însărcinate şi toţi neputincioşii. De postul sufletesc, însă, nu este scutit niciun creştin. Dreptul de a scuti de post îl are episcopul, iar în cazuri grele şi urgente, dezlegarea o poate da şi preotul duhovnic.
Doamne, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, trăi şi mărturisi credinţa cea adevărată!
Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.“Catehism creştin ortodox”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990, pp. 166-169. 3.“Catehism ortodox”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 100-103.
