Biserica de lemn din Roşiori ne este cunoscută datorită unui destin aparte, ce o detaşează din mulţimea de biserici de lemn de odinioară dispărute fără urme. Imaginea ei a fost surprinsă de cercetătorul sătmărean Franz Schulcz în studiul său din 1866, primul de acest fel de pe meleagurile Transilvaniei.
Aşezământul monahal din Roşiori s-a aflat în localitatea omonimă din judeţul Satu Mare şi, după informaţiile de epocă, a fost ridicată în anul 1769. Biserica de lemn a funcţionat ca biserică parohială până în anul 1879, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Aceasta este una dintre primele biserici de lemn din Transilvania documentate şi publicate. Imaginea ei a fost preluată de primii cercetători europeni în câteva lucrări de referinţă asupra arhitecturii de lemn din Europa, fiind considerată în epocă drept un exemplu reprezentativ de pe teritoriul Ungariei antebelice.
Probabil prima inițiativă de a înregistra bisericile de lemn vechi ale românilor ardeleni a fost luată de Comisia Centrală a Monumentelor Istorice de la Viena care a cerut ierarhilor și preoților români în anul 1857 să trimită date despre valoarea istorică a bisericilor în care slujeau. Valoarea lor a fost așadar lăsată la început în seama priceperii sau intereselor clerului român. Nu se cunoaște rezultatul acestui demers, însă notăm de aici înainte un interes sporit față de vechimea bisericilor românilor ardeleni, în covârșitoarea lor majoritate de lemn, arătată în șematismele bisericilor greco-catolice și ortodoxe.
Din a doua jumătate a secolului 19 bisericile de lemn din Transilvania au început să se bucure și de atenția unor prestigioși cercetători. O muncă de pionierat au făcut Imre Henszlmann, Ferencz Schulcz și Florian Rómer, care au făcut împreună în anul 1862 o excursie de cercetare în nordul Ungariei în care au vizitat, pe lângă monumente medievale de zid, și câteva biserici de lemn. Henszlmann a publicat câteva impresii despre bisericile de lemn din zonă în 1864. Primul studiu propriu zis a apărut în 1866 în cunoscuta revistă a Comisiei Centrale a Monumentelor Istorice de la Viena, publicat de Schulcz, având ca obiect câteva biserici de lemn din regiunea Satu Mare.
Desenele lui Schulcz au avut un ecou mare pe continent fiind preluate de publicațiile de specialitate ale vremii. După ei au scris mici dar valoroase studii cercetătorii ardeleni János Ferencz Fetzer în 1898, Ernö Myskovszky și Istvan Tèglás în 1904, precum și Gábor și László Szinte în 1913.
Franz Schulcz a surprins construcţia dinspre sud-vest, subliniindu-i svelteţea turnului şi apele repezi ale acoperişului.
Spre vest a scos în evidenţă pridvorul pe două nivele, cu patru stâlpi jos şi şase arcade în partea de sus, cuprinse între apele acoperişului.
Trăsătura acestea din urmă este mai puţin cunoscută la bisericile de lemn româneşti şi poate fi astăzi identificată numai la biserica de piatră de la Sarasău, în Maramureşul istoric.
Desenul lui Schulcz a fost ulterior preluat de alţi cercetători europeni de marcă, în anii de până la primul război mondial. Înainte de dispariţia ei definitivă, biserica a fost surprinsă încă o dată într-o imagine de epocă, publicată de Franz Kiesslinger în periodicul ilustrat german de largă circulaţie din Stuttgart, în anul 1893.
Binecunoscutul cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania, Coriolan Petranu, nota în anul 1931 că „în judeţul Sătmar s-au distrus multe [biserici de lemn] de la publicaţia lui Schulcz încoace, între ele chiar şi cea mai celebră din Roşiori (Vereşmort).”
Câteva date despre vechimea bisericii şi dimensiunile sale au fost surprinse de episcopul Samuil Vulcan în 1832, în timpul unei vizite canonice, date publicate de cercetătorul M. I. Mălinaş: “Biserica din Roşiori este închinată Naşterii Maicii Domnului, ridicată din material lemnos cu cheltuiala comunităţii; lungă de 6 stânjeni, lată de 4, prevăzută cu tavan din scândură, padimentul din nisip. Este bine acoperită, împrejmuită cu gard. Altarul este de piatră. Iconostasul din lemn, iar icoanele de altcum pictate cuviincios după vechea metodă. În afară de două strane, alte scaune nu sunt. Este construită în anul 1769, însă nu se ştie prin cine a fost binecuvântată”.
Sursa: wikipedia.org
Nicolae Ghişan
