De: Dr. Felician Pop: Editorialist – Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI – Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare;

Nu peste multă vreme, se vor împlini 35 de ani de la Revoluția din 1989. Despărțirea de comunism a fost în România, spre deosebire de celelalte state din lagărul socialist, una violentă, așa cum de fapt, a fost la noi, regimul de întunecată amintire. Normal, noi românii am avut cea mai neagră variantă a comunismului, mai ales după 1980, și prin tradiție, nici capitalismul românesc nu a venit cu cadouri și flori.

ROMÂNIA – 35

(Sursă foto: https://radiochisinau.md/galerie-imagini-cutremuratoare-pe-20-decembrie-1989-timisoara-se-declara-primul-oras-liber-de-comunism-din-romania—100899.html)

 Convulsiile anilor 90 au lăsat urme adânci în mentalul colectiv

și se pare că cei 20 de ani profețiți de Silviu Brucan pentru dezbărarea de vechile tare totalitare nu au fost nici pe departe suficienți ca să ne  iluminăm pe deplin.

Este drept că nivelul de trai al românilor nu se poate compara cu cel de dinainte de 1989. România a făcut – mai ales în ultimii ani – pași importanți pe drumul european al prosperității. Desigur, prețul plătit pentru aceste transformări a fost mult mai mare decât câștigul real, dar ăștia suntem, noi, poporul, cu politicieni cu tot.

Mai există multă inerție, birocrație și prostie

       Se spune că numărul imbecililor de la noi nu este cu mult mai mare decât cel din alte țări …  necazul e că la noi, ăștia sunt situați prea sus. Mecanismele de selecție din partide sunt de cele mai multe ori arbitrare și foarte rar nimerești peste ”omul potrivit la locul potrivit”. Dar una peste alta, asta e lumea în care trăim și nu prea cred că ea se va schimba prea repede, chiar dacă poleiala de pe stări și lucruri încearcă să ne spună o altă poveste.

Poate că una dintre cele mai mari frustrări ale noastre este aceea de a nu fi acceptați pe deplin în spațiul Schengen

       Ne simțim oarecum cetățeni de mâna a doua, care sunt membri de drept ai unui club, dar la intrare, li se cere totuși, să se legitimeze, ca orice străin.

Cu toate acestea, România se află din punct de vedere economic într-o perioadă fastă, iar prognozele arată că dacă vom menține acest ritm, în câțiva ani am putea ajunge printre primele 10 puteri ale Uniunii Europene.

Trebuie să menționăm și faptul că politica noastră externă este apreciată drept una clară, îndreptată înspre valorile europene. Poziția noastră fermă în ceea ce privește războiul din Ucraina demonstrează totuși, că avem strategi maturi care nu fac jocuri echivoce și se alătură forțelor iubitoare de pace și civilizație.

Dacă tragem o linie, am putea spune că târâș-grăpiș, ne menținem pe linia de plutire …

iar cât despre cele șapte cincinale trecute de la răzmerița din 22 decembrie 1989, ele nu sunt altceva decât ipostaze ale unei lumi revolute care s-a destrămat mult mai greu decât am fi crezut vreodată. Schimbarea reală a României, dezbărarea totală de tarele și metehnele totalitarismului se va face probabil, în mod natural, biologic … când vor dispărea toți reprezentanții lumii trecute de pe scena politică … de abia după aceea, vom putea vorbi despre viitorul real al unei țări cu vocație europeană!

SPONSORII EDIȚIEI: