De: Vlad Mulcuțan – Chiș: editorialist – corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;

Dragii mei cititori,

Farmecul lunii decembrie, poate cea mai frumoasă perioadă a anului, împreună cu mirosul de brad, împreună cu răsunetul colindelor, împreună cu bucuria revederii, au adus în sufletul meu dorința de a mulțumi. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu și Întregului Univers pentru sănătate, pentru familia mea iubitoare, pentru toți prietenii mei dragi, pentru toți oamenii buni apăruți în cărarea vieții mele și pentru veșnicul frumos care mă înconjoară.

VIN ACASĂ DE CRĂCIUN 

       Seria “Vin acasă de Crăciun” s-a născut într-un moment în care mă gândeam la copilărie, la întregul parcurs al vieții mele și la toți oamenii care și-au rupt o fărâmă din har ca să mă înzestreze pe mine, copilul, elevul și studentul Vlăduț. Acesta a fost momentul vieții mele în care simțeam atât de multă apreciere și recunoștință încât am considerat că trebuie să le ofer, înzecit, tuturor oamenilor care au crezut în mine și care au văzut potențialul și sclipirea dincolo de puterea mea de a le înțelege.

Primul loc în care poposesc acasă, de Crăciun, este Grădinița cu Program Prelungit numărul 9 din Satu Mare.

             Un loc fermecat, plin de povești cu zâne, și, de zeci de ori mai frumos decât ne putem imagina tot ceea lecturăm în basme … un loc care a adunat de-a lungul timpului mii de preșcolari pe care i-a crescut, i-a educat, i-a format și le-a inițiat primii pași din viață, atât la propriu cât și la figurat; un loc plin de oameni frumoși și buni, veșnic tineri și zâmbitori, cărora m-au încredințat părinții mei la vârsta de numai trei anișori.

Așa a început povestea mea de viață … aici, pe holurile și în sălile acestui templu, reperez  cele mai îndepărtate amintiri ale mele.

Consider că întregul parcurs al vieții noastre nu este pur destin și că multe dintre aspectele care ne definesc ca adulți responsabili, cetățeni prosperi și oameni de succes, se conturează încă din copilărie.

Învățământul tradițional românesc, exact așa cum este el, a oferit societății oameni valoroși…  cu merite deosebite și recunoscute la nivel național și internațional. Cred cu tărie că piatra de temelie a întregului proces de dezvoltare și progres al omului este reprezentată de grădiniță, prin toate reflexele și automatismele care vor pune în bună funcțiune începuturile vieții.

Pe ritmuri de cântec și dans, doamna educatoare  Adriana Pek, sau…așa cum îi spuneam cu toții: “doamna Adriana”, a reușit să intre în sufletul meu din prima zi în care am cunoscut-o

           O voce caldă, o fire prietenoasă și o mână blândă care ștergea orice lacrimă căzută de dorul părinților, împreună cu toate poveștile și jocurile captivante sunt o parte din lucrurile și momentele la care mă duce gândul atunci când o zăresc, chiar și azi, pe doamna Adriana.

Cariera sa didactică se bucură de nenumărate realizări, pe parcursul celor peste opt generații de preșcolari, iar iubirea și răbdarea pentru cei mici, pe care veșnic îi poartă în inimă, reprezintă convingerea doamnei educatoare că, dacă ar fi să aleagă din nou, ar alege aceeași meserie nobilă.

Bucuroasă de toate reușitele mele, mândră de omul care am devenit și curioasă de tot ce îmi propun să realizez în această viață, doamna educatoare este exemplul pur de om răbdător, blând, care păstrează, vie precum o flacără, fiecare amintire cu fiecare copilaș în parte, lucru care denotă pasiune, profesionalism și respect.

Prin intermediul jocului și dansului, copiii preșcolari își dezvoltă imaginația, creativitatea și abilitățile cognitive

        Educatoarea reprezintă dedublarea imaginii materne pentru copiii mici, care, pe lângă protecție și afecțiune, transmite copilului încredera, răbdarea și principiul de a avea modele demne de urmat. Pentru unii copii, educatoarea este prima persoană care îi pune creionul colorat în mână și care, astfel, îi stimulează capacitățile de concentrare și de luare a deciziilor importante, dar, în același timp, reprezintă și prima persoană care impune autoritate și respect, toate acestea reprezentând valorile morale care ar trebui să definească un om rațional și echilibrat.

Într-o notă energică, jucăușă și extrem de veselă, doamna educatoare Rodica Donca a reușit, într-un singur an, să mă facă să o prețuiesc pentru o viață întreagă

                 Îmi amintesc cu atât de mult drag de fiecare poezie și de fiecare rol pe care îl primeam în toate serbările organizate de “doamna Rodica” … un OM care inspiră bunătate, siguranță, încredere și empatie; un OM care vede frumosul în tot ceea ce-l înconjoară; un OM care gravitează în jurul soarelui: copilașul, și căruia, numai prin grai și zâmbet, reușește să îi ofere aripile pentru zborul lung peste culmile vieții.

A ales acest drum frumos, alături de cele peste 11 generații de copilași pe care i-a ocrotit până acum în cariera sa, luând exemplul propriei sale doamne învățătoare, care și-a lăsat amprenta în tot ceea ce doamna educatoare înseamnă și realizează astăzi.

În urmă cu numai câteva săptămâni, când am sunat-o pe doamna educatoare și i-am spus că îmi doresc neapărat să o reîntâlnesc și să vorbesc despre dânsa în semn de mulțumire și prețuire pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, pe lângă bucuria, onoarea și emoția din glas, doamna educatoare mi-a spus că întotdeauna a văzut în mine acea scânteie, acea sclipire…acel ceva … iar acela a fost momentul în care, cu ochii în lacrimi, i-am răspuns că a sosit momentul ca scânteia să se întoarcă la flacără, pentru a-i arăta cât de multă lumină i-a oferit cândva.

“Munca îl înalță pe om, iar educatorul este cel de-al doilea părinte care construiește fundația vieții copilului”

sunt cuvintele doamnei educatoare care, cu sinceritate și modestie, reușește să facă performanță!

Ceea ce multă lume nu știe, este că jocul stimulează mult mai mult decât divertisment și relaxare … jocul este cel care impune niște reguli care, dacă sunt încălcate, vor aduce de la sine consecințe.  Același joc susține și principiul lucrului în echipă, al câștigului dar și al pierderii, în cele din urmă inspirând dorința de evoluție,  exact de la vârsta la care mintea copilului se dezvoltă exponențial.

Îndrept gratitudinea, respectul, mulțumirile și rugăciunile și înspre ceruri, unde se află doamna educatoare “Eli”,   Elisabeta Dale și doamna educatoare “Aurica”,  Aurelia Bereș

care s-au înălțat pentru a învăța toți îngerașii să cânte și pentru a veghea toți copilașii de pe pământ.

Doamnelor educatoare, vă prețuiesc veșnic și vă sunt profund recunoscător că ați fost primele mele exemple pe care, cu mândrie, le-am urmat! Ați văzut în mine tot ce putea fi mai frumos și mai roditor, și mi-ați sădit în minte și în suflet dorința de a fi un om bun, respectuos și empatic.

Rog providența să vă răsplătească înzecit pentru fiecare copilaș pe care l-ați inițiat în viață și vă port veșnic în suflet, în rugăciuni și în cele mai frumoase amintiri.

Trecând la o abordare obiectivă, adevărul este că realitatea actuală e cu mult diferită de cea în care mulți dintre noi am crescut frumos

        Grădinița a devenit o opțiune a copilului și o alternativă pentru absența multora dintre părinți. Dascălii încep să își piardă din autoritate datorită noului ”curent de revoluționare” a sistemului și de abordare superficială a vieții, mascate sub niște idei care își propun a susține viața modernă.  Pentru mine, actual student la Medicină, fiu, nepot și frate mândru, tânăr visător dar și cetățean responsabil al acestei țări, o abordare modernă a vieții o reprezintă însuși tradiționalismul și puterea de a rămâne autentic și de a respecta toți pașii care trebuie urmați prin timp și viață.

În încheiere, vă îndemn pe toți, stimați cititori, să vă reamintiți toate momentele frumoase ale vieții și să oferiți recunoștință tuturor oamenilor care vă sunt alături!

SPONSORII EDIȚIEI: