VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
De: Ramona Iolanda Bucșa, Fotoeditorialist VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - corespondent de Cluj; HR Manager; PCC Coach certificat specializată în business development; Formator acreditat în leadership și dezvoltarea echipelor; Fotograf acreditat, Membră a Asociației de Fotografie ArtImage Cluj;
China este locul unde oamenii sfidează timpul, care pare că, în anumite momente, se oprește, un loc unde tradiția nu așteaptă să fie chemată, nu se ascunde în sărbători sau muzee; ea este aici, naturală, fără să surprindă pe nimeni. Poate că oamenii ar fi surprinși atunci când ea nu ar mai fi atât de prezentă.
VIAȚA ÎNTRE DOUĂ LUMI
Acest fotoeditorial surprinde oameni obișnuiți în momente obișnuite, purtând pe chip istoria … o istorie spectaculoasă, veche de mii de ani, care, totodată, reprezintă viitorul: costume tradiționale, broderii, gesturi ritualice — toate coexistă cu asfaltul, vitrinele, semafoarele, telefoanele mobile, mașinile electrice și forfota urbană ... fără spectacol, fără explicații.
Gesturi vechi, timpuri noi
O femeie ridică mâna într-un salut scurt. Gestul este simplu, aproape reflex în Orașul Interzis, el vorbește despre continuitate, despre apartenență, despre un trecut care nu a fost abandonat, ci integrat.
Trecutul și prezentul coexistă fără conflict: aici, din respect pentru istorie, oamenii se îmbracă în costume autentice, conform tradiției. Niciunul nu este la fel cu altul; toate au identitate proprie, asemenea purtătorilor lor.
Suntem la granița dintre lumi: dintre nou și vechi, dintre asemănător și diferit, dintre alb și negru.
Viața merge mai departe
Un cuplu de tineri căsătoriți rupe ritmul și traversează strada pe trecerea de pietoni. Rochia albă contrastează cu liniile asfaltului, iar orașul nu se oprește pentru ei, viața merge mai departe. Pentru cei doi, însă, acești pași feriți de pericole sunt un nou început, un prag pe care au ales să îl treacă ținându-se de mână.
Dincolo de ritual
În spatele unei tejghele, două femei pregătesc mâncare. Gesturile lor sunt repetitive, precise, învățate prin ani de practică. Munca este un semn de respect zilnic, nevăzut, fără aplauze, iar oamenii simt că prin ceea ce fac se definesc … și o fac cu plăcere. Tradiția nu se povestește ci se face.
O pauză de liniște
În Yu Garden, o fată stă sub o umbrelă care pare că o apără de cei veniți să viziteze. Privirea ei nu caută aparatul … este absorbită de gânduri, de spațiu, de timp … poate chiar de mica grădină ascunsă între zgârie-norii din Shanghai.
Discrepanța este uimitoare. Ai senzația că fragmente de timp s-au rupt și plutesc la întâmplare, asemenea filelor unei cărți de istorie, iar acum, tradiția este personală — o identitate purtată în tăcere.
Mai departe …
între două lumi paralele — trecut și viitor, nou și vechi — un copil este ținut de mână de bunica lui. În rotunjimea porții, cadrul se contopește cu chipul copilului, care ar vrea să facă un pas mai departe.
Încă nu este momentul. Totul pare să spună că este mai bine să rămână în spatele porții. Trecutul pare că încă îl ține de mână, într-un joc în care generațiile nu copiază, ci se adaptează.
Un final firesc
Între trecut și viitor nu există contradicție, așa cum între melancolie și fericire nu există opoziție. A trăi din plin înseamnă să înveți să te integrezi în toate formele și stările, și să accepți că normalitatea nu mai este definită de șabloane, ci de un mod autentic de a fi. Nu există ironie forțată, doar realitate, nimic nu dispare, totul se transformă, iar a trăi înseamnă să rămâi în prezent, dar să privești spre viitor.
Aceste imagini nu caută nici exoticul si nici nostalgia unor vremuri. Ele observă o realitate, viața așa cum este zi de zi: amestecată, imperfectă, contemporană.
Atunci când nu impunem reguli, tradiția nu este pusă pe un piedestal, ci lăsată să circule liber, printre oameni și pulsează în fiecare din ei.
SPONSORII EDIȚIEI:
