Neliniștea și tulburarea pot proveni din motive reale sau imaginare. Faptul că dormi noapte de noapte într-o casă cu bulină roșie la intrare ar trebui să determine o frică reală. Ce-i drept ea se estompează în timp. Cam același lucru îl simțim și noi, plebea, atunci când incertitudinea zilei de azi planează asupra noastră în fiecare dimineață când deschidem ochii. Faptul că, atunci când ești într-o poziție decizională, amâni la nesfârșit o poruncă pe care oricum, într-un fel sau în alte feluri, trebuie să o faci, pornește tot dintr-o teamă. Una imaginară. Una determinată de nevoia de a ști cu precizie matematică ce se întâmplă dacă. Nu toți se nasc Nostradamus.
Motivația ar trebui să fie cea care reduce la zero temerile, dar pentru asta aceasta trebuie să fie puternică și să vină dinăuntru și îndreptată spre rezultatul pozitiv. Motivațiile care vin din exterior nu sunt de neglijat, dar trebuie ținut cont că acestea pot fi alterate de factori pertubatori. Pe de altă parte acestea pot fi și contradictorii. Pot pleda pentru una sau alta din direcțiile decizionale, nu totdeauna în folosul propriu sau al comunității implicate.
Nu oricine are capacitatea de a-și învinge temerile. Doar nesăbuiții și chibzuiții au această putere. Cu rezultate diferite, evident. Dacă pentru nesăbuiți doar întâmplarea îi poate scoate la liman, în cazul chibzuiților rata de succes este mult îmbunătățită în marea majoritate a cazurilor. Chibzuit nu înseamnă neapărat o inteligență sclipitoare ci una creatoare. Cu alte cuvinte drumul cel mai scurt nu este linia dreaptă ci cea care nu trece pe la cârciumă, prin cârciumă înțelegându-se de această dată poftele celor puțini în defavoarea celor mulți. Asta pentru că mulți sunt în cârciumă dar de n ori mai mulți sunt cei care ocolesc cârciuma.
Frica transformată în panică este răul întruchipat. Un panicard găsește foarte rar o soluție cel puțin rezonabilă. De cele mai multe ori se instalează black-out-ul (întunericul total), sau noaptea minții cum le place unora să spună, și decide contrar propriilor sale interese, nemaivorbind (scuzați licența!) de interesele de grup.
Privind peste umăr, frica a avut și în viața mea influențe. De cele mai multe ori am avut abilitatea de a depăși astfel de momente. Au fost și cazuri când am depus mai mult efort pentru a înlătura sentimentul, dar niciodată nu m-am panicat. Mai bine zis nu țin minte să mă fi înspăimântat atât de violent încât să iau decizii aberante. În schimb m-am ciocnit de situații în care persoane apropiate mie și persoane din anturajul meu profesional să fi trecut prin astfel de emoții. Cele mai multe am reușit să le consiliez dar unul din aceste cazuri mi-a schimbat complet viața, fără a mă dărâma însă.
Opriți războaiele!
