Melomanii sătmăreni așteaptă cu nerăbdare să descopere, vizioneze, audieze și comenteze cea de-a patruzeci și noua ediție a festivalului internațional ce are loc an de an la Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Startul se va da mâine, 8 octombrie, de la ora 19, în sala celei mai cunoscute instituții de cultură sătmărene pe plan internațional. De-a lungul acestei ediții avem un program variat, în general cunoscut, dar vom avea parte și de ceva surprize. Toate la timpul lor. Deocamdată vă devoalăm doar primele două evenimente, cele care se desfășoară în această săptămână.
Concertul de deschidere va fi onorat de Orchestra Filarmonicii „Dinu Lipatti” la pupitrul căreia se va afla „una din personalitățile importante ale vieții muzicale românești”, Tiberiu Soare (foto sus), așa cum ne este descris dirijorul în invitația primită pe adresa redacției noastre. În prima sa parte solistul Palkó Csanád (foto) va interpreta la saxofon trei lucrări specifice instrumentului său. Este vorba de compoziția „Varietăți corale pentru saxofon și orchestră” oferită lumii de francezul Vincent d'Indy, de o fantezie briliantă pe teme din opera „Carmen” de Bizet prelucrată de François Borne și de lucrarea „Scaramouche pentru saxofon și orchestră” din palmaresul lui Darius Milhaud.
După antract tot muzica franceză ne va delecta, de data aceasta sobrietatea „Simfoniei nr. 3” în do minor a lui Camille Saint-Saëns (foto) este cea care ne va ostoi simțurile. Aici vom aprecia întreaga capacitate de pătrundere, înțelegere și interpretare a muzicii clasice franceze de către întinerita orchestră sătmăreană. Mai menționez că pentru acest concert de deschidere sunt valabile abonamentele cu nr. 5 și biletele procurate de la casieria filarmonicii.
Tot în acestă săptămână, mai precis sâmbătă de la aceeași oră 19, suntem invitați din nou în Sala Filarmonicii Dinu Lipatti pentru a încuraja tinerii artiști ce vor susține un „Recital de canto”, după cum ne informează conducerea instituției de cultură, „susținut de studenții clasei lect. dr. Geani Brad (foto), o seară dedicată artei vocale și repertoriului liric, în interpretări tinere și expresive”.
Suntem informați că „recitalul se va desfășura cu participarea pianistelor prof. dr. Iulia Suciu și conf. dr. Codruța Ghenceanu” și că „în program avem lucrări de Ludwig van Beethoven, Vincenzo Bellini, Tiberiu Brediceanu, Nicolae Bretan, Domenico Cimarosa, Gaetano Donizetti, Georg Friedrich Händel, Wolfgang Amadeus Mozart, Sabin Pautza și Giacomo Puccini”. Mai menționăm că pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 6 și că „evenimentul este realizat în cadrul proiectului Dima MUSICamp 2026 – performanță profesională și excelență artistică în programele studențești de practică, proiect finanțat prin intermediul Fondului de Dezvoltare Instituțională al Ministerului Educației și Cercetării”.
Concertele Filarmonicii „Dinu Lipatti” se desfășoară cu susținerea ordonatorului principal de credite, Consiliul Județean Satu Mare.
Vincent d'Indy
Provine dintr-o familie nobiliară de arme din Vivarais (Ardèche) și purta titlul de conte. Vincent d'Indy, este fiul lui Antonin d'Indy (1822-1904) și al Mathildei de Chabrol-Crussol și strănepotul lui Joseph Isaïe Saint-Ange d'Indy. S-a născut pe 27 martie 1851 în Paris. Peste mai puțin de o lună mama sa a murit la 21 de ani, cedând febrei puerperale (boală infecțioasă care apare la lăuze, în urma pătrunderii în uter a unui agent patogen). Copilul a fost apoi încredințat Résiei d'Indy, bunica sa paternă.
În copilărie, Vincent d'Indy era dus în fiecare vară, în timpul vacanțelor lungi, la casa familiei Chabret din Boffres (Ardèche), la 25 km de Valence (Drôme). I-a plăcut atât de mult acest loc încât a construit câțiva ani mai târziu, foarte aproape, Château des Faugs.
Vincent d'Indy însuși a întocmit planurile pentru Château des Faugs (în comuna Boffres), o mare reședință de familie pentru vacanțe și odihnă, casa sa de vacanță preferată din 1890 — data finalizării sale — până în 1917, înainte de a prefera Mediterana cu Saint-Raphaël .
Din 1856 încoace, a învățat pianul cu profesori foarte buni, printre care și Antoine Marmontel . A fost elev al lui César Franck la Conservatorul din Paris, unde a obținut premiul al doilea în 1874 și apoi premiul întâi în anul următor.
Într-o perioadă în care muzica italiană rămânea influentă în Franța, s-a orientat către Germania. A cunoscut mari muzicieni germani: Gluck (maestrul reformei operei franceze din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, foarte admirat în secolul al XIX-lea), Beethoven (figura călăuzitoare a compozitorilor germani de-a lungul secolului al XIX-lea), Weber (creatorul operei cu adevărat germane la începutul secolului al XIX-lea), Mendelssohn (pe care d' Indy l-a apreciat în mod deosebit pentru că a recunoscut geniul lui J.S. Bach și i-a urmat exemplul în domeniul polifoniei corale sacre) și Giacomo Meyerbeer (un succesor al lui Weber, care l-a influențat pe Wagner). D'Indy l-a admirat în mod deosebit pe Meyerbeer pentru flerul său dramatic. În jurul vârstei de 18 ani, a descoperit și arta lui Wagner (care lucra atunci la „Ciclul său Inelar”). În a doua jumătate asecolului al XIX-lea, d'Indy a participat la marea renaștere și la dezvoltarea strălucită a muzicii franceze, care anterior stagnase, agățându-se inițial de moștenirea secolului al XVIII-lea, lăudând pe Napoleon, apoi dezvoltând un „gust amar” pentru Italia, care la acea vreme era preocupată în primul rând de o artă vocală teatrală axată exclusiv pe linia melodică și virtuozitate. Moștenitor al unei lumi aristocratice, d'Indy nu a apreciat producțiile acestui mediu burghez.
S-a căsătorit cu Isabelle de Pampelonne, verișoara sa primară, în 1875. A fost prieten cu scriitorul belgian Octave Maus, căruia i-a scris în 1888 exprimându-și admirația pentru pictorul simbolist Ferdinand Knopff . Văzuse pictura lui Knopff „Sfinxul” la Galeria Georges Petit și o găsise „absolut admirabilă”. Era un desen conceput pentru frontispiciul romanului „Istar” de Joséphin Péladan. A vizitat studioul lui Knopff din Bruxelles și, bântuit de această legendă asiriană, a creat variațiuni simfonice pentru orchestră în 1896 sub titlul „Istar”. Această partitură a inspirat un balet pus în scenă în 1913 la Théâtre de la Monnaie din Bruxelles, pentru care Knopff a conceput niște costume.
În 1898 a fost nașul viitorului pictor Léonard Bordes, a cărui mamă, pianista Marie-Léontine Bordes-Pène, cumnata lui Charles Bordes, a fost una dintre interpretele sale.
Pentru a urmări în continuare viața și opera compozitorului francez vă invit pe site-ul Wikipedia, de unde de fapt am prelucrat datele expuse mai sus.
Opriți războaiele!
