Dumnezeu-Fiul (III) Maica Domnului-Maica Fiului lui Dumnezeu
Articolul III din SimbolulCredinţei curpinde şi învăţăturadespre Maica Domnului, mai exact, despre naşterea minunată a DomnuluiIisus Hristos din Fecioara Maria: “…S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupatde la Duhul Sfânt şi din FecioaraMaria…”
Potrivit învăţăturii de credinţă, putem vorbi despre două motive datorită cărora Fiul luiDumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria: 1. să arate că venirea Lui pe pământ ca om şi mântuirea noastrănu puteau atârna de puterea omenească, ci de hotărârea luiDumnezeu; 2. pentru că, deşi S-a făcut om întru toate asemeneanouă, El S-a zămislit fără păcatul strămoşesc (săvârşit de Adam şi Eva, strămoşii/protopărinţii noştri), cu care se zămislesc toţioamenii; însă, zămislirea fără de păcatul strămoşesc nu s-ar fi putut face fără lucrarea Duhului Sfânt, Care a păstrat-o pe SfântaFecioară curată de orice întinare. Maria s-a născut cu păcatulstrămoşesc, dar Iisus Hristos S-a născut fără acest păcat şi nicinu a săvârşit vreun păcat după naştere, neputând păcătui, fiindDumnezeu.
Iisus a primit numele de “Întâiul/Unul Născut” (Matei I; 25, Luca II; 7), deşi a fost “singurul/unul născut”, unicul Fiu al Fecioarei Maria, spre a se arăta că El, ca om, e întâiul născut la viaţa cea nouă dintre toţi fraţii “ca să fie El întâi născut întremulţi fraţi” (Romani VIII; 29). În Vechiul Testament, întâiulnăscut era închinat lui Dumnezeu; chiar dacă nu mai erau dupăel alţi născuţi, se numea tot “întâiul născut” şi nu “singurulnăscut”, pentru că “întâiul născut” înseamnă sfinţit, închinat luiDumnezeu, prin el câştigându-se mila de la Dumnezeu pentruoameni, fiind un fel de preot pentru fraţii săi în faţa luiDumnezeu. Iisus a fost atât preotul adevărat, cât şi jertfaadevărată pentru toţi oamenii, câştigând iertarea pentru toţi. Dacă în Sfânta Scriptură întâlnim expresia “fraţii şi surorileDomnului” (Matei XII; 46, Matei XIII; 55-56, Marcu VI; 3, Luca VIII; 19, Ioan II; 12, Ioan VII; 3 ş.a.), nu trebuie săînţelegem că Maria ar fi avut şi alţi copii; aceşti aşa-zişi fraţi ai Domnului erau veri sau alte rude ale Lui, pentru că în SfântaScriptură se numesc “fraţi” şi alte rude mai apropiate (de pildă, Avraam îl numeşte pe Lot frate, deşi îi era nepot de frate – Facere XI; 27).
Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, dar El S-a făcut om asemenea nouă, în afară de păcat. El S-a făcut om prin FecioaraMaria, Mama Sa. Maria s-a născut într-o familie de oamenicredincioşi. Ioachim şi Ana, părinţii ei, nu aveau copii, însă, rugându-se stăruitor lui Dumnezeu, au primit promisiunea că voravea un copil. Părinţii s-au angajat că acel copil Îl va sluji pe Dumnezeu toată viaţa. Acel copil a fost “Maria”, care a dus o viaţă de om credincios, respectând prescripţiile Legii vechi. Datorită smereniei şi a curăţiei vieţii ei, Sfânta Fecioară Maria a fost cinstită, aleasă şi învrednicită de Dumnezeu să-L nască pe Fiul Său ca om pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră. Pentru că ea L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu în chip minunat, fără să cunoască bărbat, fiind fecioară şi înainte de naştere, şi întimpul naşterii, şi după naştere, pentru totdeauna o numim“Fecioară Preacurată” şi “Pururea Fecioară”, iar pentru căCel Care S-a născut din ea nu este numai om adevărat, ci şiDumnezeu adevărat, o numim “Născătoare de Dumnezeu” sau“Maica Domnului” şi o cinstim ca fiind mai presus decât toţiSfinţii şi îngerii, ea fiind, prin Fiul ei, “mai cinstită decâtHeruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Totodată, în cinstea Preacuratei Fecioare Maria, Biserica a rânduit mai multe rugăciuni, cântări şi sărbători, multe persoanepurtându-i numele şi numeroase biserici având hramul ei. Maica Domnului este cel mai de preţ aliat al nostru, pentru că, din iubirea ei pentru toţi oamenii, se roagă pentru mântuirea noastră, a tuturor.
Conform referatului biblic, Dumnezeu l-a trimis pe îngerulGavriil, în cetatea Nazaret, la Fecioara Maria, ducându-i vesteacea mare a întrupării Fiului Său. Dialogul dintre înger şi Maria este impresionant: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Maria s-a înspăimântat auzind aceste cuvinte, însă îngerul o linişteşte: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată veilua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema… şiîmpărăţia Lui nu va avea sfârşit”. După aceea, Fecioara îlîntreabă pe Gavriil: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiude bărbat?” Răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt Se vapogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentruaceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema… Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca I; 27-37). Maria şi-a dat acordul ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea, a acceptat să primească pe Dumnezeu în trupul ei, dovadă că Dumnezeu respectă libertatea de voinţă a omului, invitându-l la participare. De asemenea, îngerul Gavriil i se adresează lui Iosif, logodnicul Mariei, astfel: “Iosife, fiul luiDavid, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei I; 20). Aşa S-a întrupat/zămislit şi S-a făcut om, din Fecioara Maria, Fiul luiDumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Mesia. Dumnezeu nu Se putea naşte ca om decât dintr-o fecioarăpreacurată, neîntinată de patimi trupeşti, iar Cel Care S-a născutdintr-o Fecioară Preacurată nu era şi nu putea fi decâtDumnezeu. Această naştere a lui Iisus Hristos nu a atinspuritatea Maicii Domnului, motiv pentru care noi o numim pe mai departe “Fecioara Maria”.
Despre cinstirea cuvenită Sfintei Fecioare Maria ne vorbeşte Sfânta Evanghelie prin închinarea îngerului Gavriil (“Bucură-te, ceea ce eşti plină de har” – Luca I; 28), prin glasulElisabetei (“Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântateste rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” – Luca I; 42-43), prin mărturisireaunei femei din popor adresată Domnului Hristos (“Fericit estepântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt”– Luca XI; 27) şi prin cuvintele de rugăciune ale Născătoarei de Dumnezeu (“Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucuratduhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spresmerenia roabei sale, că, iată, de acum mă vor ferici toateneamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic” – Luca I; 46-49). Însuşi Fiul ei a cinstit-o, Care în copilărie îi era supus (Luca II; 51), Care, la îndemnul ei, a prefăcut apa în vin la nunta din Cana Galileii (Ioan cap. II), Care, pe Cruce fiind, S-a îngrijit de ea, dând-o în seama Apostolului Ioan (“Femeie, iată fiul tău!”, “Iată, mama ta!” – Ioan XIX; 26-27).
Cinstirea Sfintei Fecioare Maria este mai mare decâtcinstirea adusă altor sfinţi pentru că ea este cea dintâi dintresfinţi. Din acest motiv, cinstirea adusă ei este numită“preacinstire”, iar pe ea o numim “Preacinstită”. Este ceadintâi dintre sfinţi pentru că a primit de la Dumnezeu cinstea ceamai mare: de a naşte pe Mesia. Zămislind în pântecele ei pe Mesia, de la Duhul Sfânt, Maria, cea fără de păcat, a fost curăţităde păcatul strămoşesc. Prin urmare, ea este, pe drept cuvânt, “Preacurată”. Dacă nu am recunoaşte că Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu, nu am considera persoana născută din ea ca fiind şi Dumnezeu, ci numai om. Dacă Iisus ar fi fostnumai om, nu ne-ar fi putut mântui. Întreaga noastră mântuire îşiare temelia în faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost Născătoarede Dumnezeu. Cine nu crede în aceasta, nu crede că a fostmântuit, fiindcă nu crede că Iisus Hristos, născut din Maria, esteFiul lui Dumnezeu.
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii șimai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fărăstricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.
Preot dr. Cristian Boloş
