Cultura tradiţională de căpşuni reînvie în comuna Turţ, judeţul Satu Mare. Un localnic s-a întors acasă din străinătate şi s-a pus pe cultivat stoloni. Marea lui problemă este însă piaţa de desfacere. Pentru că nu există niciun centru de colectare în zonă, oşanul este nevoit să bată pieţele din ţară pentru a-şi face loc printre angrosişti. Tot mai mulţi localnici se reîntorc la munca gliei, asta în ideea în care din culturile de căpşuni se pot obţine uneori profituri serioase. Autorităţile locale îşi propun ca în următorii ani niciun teren să nu rămână necultivat în comuna lor. Ele îi îndeamnă pe localnici să se întoarcă în ţara lor natală şi să muncească pământul, inclusiv cu ajutorul banilor europeni.
Familie de producători
Ioan Feier din Turţ a revenit de câţiva ani în ţară după ce o perioadă de timp a lucrat peste hotare, în Belgia. A vrut să reînvie o tradiţie în comuna sa natală şi s-a gândit că cel mai potrivit ar fi să cultive căpşuni şi nu de oricare, ci bio pe o suprafaţă de aproximativ trei hectare. Aici s-a lovit însă de problema vânzării fructelor şi a preţului practicat de bişniţarii pieţelor, cum îi denumesc pe intermediari. „Nu e o afacere uşoară. A ţine căpşuni e foarte greu, mai ales de întreţinut. E numai muncă manuală, nu se lucrează mecanizat aproape deloc şi după cum vedeţi dumneavoastră acum e momentul. Dacă acum nu reuşeşti să culegi lucrezi un an de zile gratis. Mai bine să putrezească aici decât să ajungi să-i dai în pieţe. Nu mai amortizezi nici măcar plata oamenilor pentru munca pe care o depun. Ora de cules căpşuni se plăteşte cu şase lei. Eu aş fi mulţumit să dau la un preţ de 4-5 lei pe kilogram. Fără a fi ceva centre de preluare a căpşunilor nu văd şansa de viitor a culturii” ne-a declarat producătorul local.
Dacă vă întrebaţi de ce spune familia Feier că fructele pe care le cultivă sunt varianta ecologică, răspunsul e unul simplu şi vine din partea soţiei producătorului local. „Căpşunii noştri sunt bio pentru că nu i-am stropit cu nimic chimic. Am pus doar bălegar şi în rest i-am udat mereu cu ajutorul sistemului de irigaţie pe care l-am pus aici pe teren. În alte zone îi stropesc, nu ca aici la noi” a spus Ana Feier, sprijinul soţului în această afacere. Când ne referim la sprijin vorbim inclusiv despre munca de recoltare. Alături de alte femei harnice din comună dar şi de fiul lor Ana munceşte în fiecare zi. După recoltarea care durează între orele 6.00 şi 9.00 dimineaţa soţul ei porneşte către pieţele de desfacere din ţară. Sâmbătă a fost în zona Clujului, iar ieri a dat o fugă în judeţul Sălaj pentru a-şi vinde marfa apetisantă dar perisabilă.
Simt lipsa centrelor de colectare
Mai mulţi localnici din comuna Turţ s-ar reapuca de cultivat căpşuni dacă ar avea un centru de colectare a acestora, ca pe vremuri. Asta ar fi o soluţie pentru a se crea noi locuri de muncă. „Producţia e foarte slabă. A început să scadă preţul la căpşuni şi munca ţăranului nu-i plătită. Trebuie să-i vinzi cu 5 lei ca să se merite să-i culegi. Aşa nu ştiu cum va fi. Oamenii o să se descurajeze şi vor ara şi terenurile cultivate acum cu căpşuni. Se munceşte mult, de la şase dimineaţa suntem aici zece oameni. Dacă nu-i faci cum trebuie, nu-i săpi ca lumea, atunci nu se fac. Căpşunii noştri îs mai buni decât la alţii pentru că până acum nu au fost astfel de culturi pe acest teren. Au băgat un furtun pe fiecare rând prin care merge apă şi au pus bălegar, atât” a declarat una dintre femeile aflate la muncă pe tarlaua familiei Feier.
„Eu de când mă ştiu tot căpşuni am avut, tot cu căpşuni am crescut. Atunci a mers altfel afacerea. Au fost centre unde s-au predat fructele. Ai cules toată ziua, seara i-ai dat şi te-ai dus acasă. Şi banul venea. Banul, normele, de acolo luam pensie, de la CAP. Acuma situaţia nu e bună. Nu avem unde să dăm. Şi eu mi-am pus pe 15 ari şi apoi om vedea. Sper să pot să-i vând de la anul, când se vor face” ne-a spus o altă oşancă mai în vârstă, dar vivace, din Turţ.
O altă localnică a recunoscut că din cauza faptului că nu există un centru de colectare şi că aici munca nu este plătită pe măsura efortului, oşenii aleg calea străinătăţii. „Am pune toţi de aici căpşuni dar nu avem unde să-i predăm, nu avem maşină cu care să-i transportăm. Mergem în Germania la cules de căpşuni, când Turţul a fost cel mai bogat la recolta de căpşuni”, susţine femeia.
Varianta produselor bio, promovată de primarul Turţului
Autorităţile locale au lansat ideea conform căreia cultivatorii de căpşuni ar trebui să obţină certificate care să ateste că au produse bio. În plus se încearcă contactarea unor procesatori care ar avea nevoie de căpşuni pe toată durata sezonului. “Părerea mea este, şi le recomand tuturor, să trecem pe o altfel de strategie privind cultivarea căpşunelui. Să încercăm să evităm tratamentele, chimicalele, şi aici mă refer la stropiri, desigur. Aş dori ca aceste tratamente chimice să fie înlocuite cu ceva care să ne ducă la cultura bio. Pentru asta noi am iniţiat şi avem deja contracte de certificare a operatorilor de produse ecologice dar avem mai mult în domeniul prunelor şi vrem să extindem şi la culturile de căpşuni. Decât să mergi în alte părţi la acelaşi efort, poate şi mai mare, în străinătate, mai bine revii acasă. Eu zic că mulţi cetăţeni şi-au schimbat strategia, vin acasă aşa cum o face şi Nelu Feier, un băiat a cărui activitate o urmăresc de vreo trei ani. Îi urmăresc ambiţiile lui, ideile, concepţiile şi mă bucur de ele, cu toate că am un singur lucru care m-a supărat. Nu a încercat să obţină ajutor din fondurile europene prin măsura 112”, a precizat primarul comunei Turţ, Ioan Ciupac.
Dacă în 2012 în comuna Turţ erau înregistrate aproximativ 50 de hectare de teren cultivate cu căpşuni, anul acesta cifra va ajunge la 100 hectare susţin reprezentanţii administraţiei locale. Conform unor estimări, 80% din producţia românească de căpşuni este din judeţul Satu Mare.
Lorena Georgi
