În foarte scurt timp, județul Satu Mare, ca unitate administrativ-teritorială cu delimitarea și organizarea foarte apropiate de cele actuale, urmează să împlinească 45 de ani de existență. Mai exact, la 27 mai 1968 Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România a luat „Hotărîrea pentru delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Satu Mare“, care, printr-o anexă ad-hoc, reglementa „delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi organizarea unor oraşe ca municipii și a unor comune ca oraşe din judeţul Satu Mare“. Peste două zile, în 29 mai, așadar, „Cronica sătmăreană – Organ al Comitetului județean Satu-Mare al P.C.R. și al Consiliului popular județean provizoriu“ – ajunsă la nr. 85 (824) al anului de apariție I (VIII) – avea să reproducă hotărârea guvernamentală anterior menționată, însoțită de anexa la care aceasta făcea cuvenita trimitere.
În felul acesta, sătmărenii – atât locuitorii urbei, cât și ai județului pe cale de a fi înfiinţat – aflau că dependența lor de Baia Mare s-a terminat, drumurile asfaltate – atât dus, cât și întors – fiind reorientate către „județ“, înspre Sătmarul readus pe o poziție în care, mai în largul său fiind, s-a simțit mult mai bine. Aflau, de asemenea, că s-a gătat şi cu prea sus-pusa „regiune“, precum și cu spusa lui „Just! a spus tovarășu’ de la raion…“
Pe vremea regiunilor, Sătmarul era doar un raion!
Fiindcă tot veni vorba de regiunea Maramureș – cu reședința la Baia Mare (oraş regional, de care aparţineau Baia Sprie şi Firiza) –, poate că nu ar fi rău să trecem în gazetă evoluţia organizării administrativ-teritoriale a anilor cincizeci-şaizeci ai veacului trecut – de pe vremea Republicii Populare Romîne (R.P.R.) –, ale cărei principale repere au fost:
– 6 septembrie 1950, când, prin Legea nr. 5, au fost desființate cele 58 de județe (ca și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane), fiind înlocuite cu 28 de regiuni (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune);
– 19 septembrie 1952, când, urmare a aplicării Decretului 331, prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18, după cum urmează: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin, Suceava, Timișoara și, pentru prima dată după Unire, o entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară.
– 10 ianuarie 1956, când (datorită Decretului 12), prin desființarea regiunilor Arad și Bârlad, numărul regiunilor s-a redus la 16; şi
– 24 decembrie 1960, când, prin Legea nr. 3, s-au făcut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni, de exemplu, entitatea administrativă maghiară a fost redenumită Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, iar regiunea Baia Mare a fost rebotezată Maramureş.
După toate cele de mai sus, la 16 februarie 1968, România (între timp, republică socialistă) renunță la organizarea administrativă „tipic sovietică“ în regiuni și raioane și reînființează (cu numele, cel puţin) unitatea administrativ-teritorială tradițională: județul, fiind organizate 39 de județe, plus municipiul București.
Tăşnad, o comună, nici măcar reşedinţă de raion!
Întorcându-ne însă în timp şi revenind prin părţile locului, reamintim că regiunea Baia Mare/Maramureş cuprindea raioanele: Baia Mare, Carei, Cehu Silvaniei, Lăpuş (cu reşedinţa la Târgu Lapuş), Oaş (Negreşti), Satu Mare, Sighet, Şomcuta Mare, Tăşnad şi Vişeu (Vişeu de Sus), ulterior însă, prin reorganizare, raionul Tăşnad a fost desfiinţat prin înglobarea în raioanele Carei şi Cehu Silvaniei. Astfel, de interes… sătmărean (ca să zicem aşa), rămâneau doar raioanele:
– Carei (cu reşedinţa la Carei, oraş raional), care avea în componenţă şi comuna… Tăşnad;
– Oaş (cu reşedinţa la Negreşti – oraş raional); şi
– Satu Mare (cu reşedinţa la Satu Mare, oraş regional), care avea în componenţă comunele Ardud şi Halmeu.
Aşadar, la data (re?)înfiinţării judeţelor, binecunoscutul nostru Tăşnad nu numai că nu era decât comună, dar nici măcar nu era reşedinţă de raion, spre deosebire de comunele Cehu Silvaniei, Şomcuta Mare sau Târgu-Lăpuş, de exemplu, care erau reşedinţe de raion.
Comunicatul Comisiei judeţene cu privire la delimitarea localităţilor din judeţ
„Pe baza măsurilor luate de Conferinţa Naţională a P.C.R. din decembrie 1967 şi a celor legislative hotărîte de Sesiunea din 16 februarie 1968 a Marii Adunări Naţionale cu privire la îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României, Comisia judeţeană de partid şi de stat a întocmit şi a supus unei largi dezbateri publice propunerile cu privire la delimitarea administrativ-teritorială a municipiului Satu Mare, precum şi a oraşelor şi comunelor de pe teritoriul judeţului Satu Mare.
Pentru buna întocmire a propunerilor de delimitare în munca Comisiei judeţene au fost atraşi numeroşi specialişti din toate domeniile de activitate (profesori de istorie, geografie şi filologie, economişti, medici, jurişti, ingineri constructori, agronomi, topografi, arhitecţi etc.), precum şi un număr mare de activişti de partid şi de stat.
De asemenea, s-a ţinut seamă de observaţiile şi propunerile primite din partea oamenilor muncii de la oraşe şi sate fiind consultaţi în acelaşi timp numeroşi cetăteni cu prestigiu, buni cunoscători ai tuturor problemelor specifice oraşe lor şi comunelor care au format obiectul delimitării administrativ-teritoriale.
Judeţul Satu Mare, situat în partea de nord-vest a țării, cu un predominant relief de şes, cuprinde o suprafaţă de 434.500 ha. La data de 1 iulie 1967 populaţia judeţului Satu Mare era de 361.102 locuitori, din care 99.362 locuiau în mediul urban.
Ponderea economică a judeţului Satu Mare o reprezintă unităţile agriculturii de stat şi ale cooperativelor agricole de producţie, existînd în acelaşi timp un puternic sector al industriei de stat şi al cooperaţiei meşteşugăreşti, îndeosebi pe teritoriul municipiului Satu Mare şi al oraşelor Carei, Negreşti şi Tăşnad.
Judeţul Satu Mare dispune de o vastă reţea de unităţi social-culturale cuprinzînd 316 şcoli de cultură generală, 22 licee şi scoli profesionale, 11 spitale, cinematografe, case de cultură, cluburi, cămine culturale etc.
Va urma
Ovidiu MICA
Asociaţia SAVO – Scrieri ale vechiului oraş
