În urmă cu mulţi ani de zile, Castorică a efectuat o vizită la un sătmărean, care cu generozitate l-a omenit, dându-i de băut şi de halit. După cum era de aşteptat, Castorică nu s-a dedat la potoale, în schimb s-a avântat la alcoale. Atâta a băut până când comă de beat s-a făcut. După atâta îngurgitare, o baltă de pipi i-a apărut pe sub picioare. Scârbită de acest comportament de ratat, gazda în pielea goală l-a dezbrăcat, ambalându-l apoi într-un halat, şi acesta folosit şi jerpelit. Apoi a chemat un taximetrist cu maşină mică, aruncându-l pe bancheta din spate pe incisivul Castorică. Gazda nu are nici acum o explicaţie despre modul în care Castorică a ajuns la destinaţie. Budigăii şi pantalonii urinaţi i-a recuperat ulterior, cu normala pată galbenă pe posterior. Ulterior, Castorică s-a tot mirat de ce sătmăreanul respectiv la el acasă niciodată nu l-a mai invitat. Din această păţanie nimic n-a învăţat, fiind surprins şi altădată în pantalon pătat şi cu şliţul descheiat.
Lăsându-l la o parte pe incisivul Castorică, am mai aflat că mama săgeţii sale a fost prinsă cu ocaua mică. Un control realist a scos la iveală că mama marelui moralist al presei locale dijmuia cu neruşinare încasările de la un turn central. Uitând că a fost angajată şi apoi tolerată din milă, aceasta le cerea unor vizitatori să-i înapoieze biletele pompieristice, revânzându-le următorilor amatori de vizite turistice. Prinsă cu hoţia mică, a fost dată afară fără nicio pică. Dar şi fără nicio remuşcare, căci în timp hoţia a fost destul de mare. În concluzie, degeaba susţine săgeata moralistă a lui Castorică că e vorba de o răzbunare cu premeditare. Mai degrabă e vorba de o hoţie pe faţă, cu un accentuat damf de penal, lăsată tot din milă nesancţionată din punct de vedere legal. Cam atâta despre marea moralitate, cu aere de castitate.
