Devenit un mic boschetar în Senat, Castorică a stat şi a cugetat, găsind o nouă cale să se facă de rahat. Astfel, eroul nostru s-a lipit de grupul partidului care se visează al poporului. Astfel, Castorică a devenit un fel de anexă pasivă a acestui partid, deşi el se visează încă o sculă activă. Lipit de sculă precum oul, crede că acum nu va mai sta ca boul. În ton cu şeful său de afiliere, Castorel trebuie să urmeze un anume model. În fiţuica sa calomnioasă va trebui să aloce spaţii tot mai mari vrăjitoarelor, vracilor, paranormalilor, precum şi tuturor anormalilor. Nu ne facem probleme pentru Castorică, căci are demnitatea foarte mică, la fel ca şi o amărâtă de furnică. Partidul acesta al poporului va putea profita din plin de experienţa sa de procuror şi incisiv anchetator. Pentru a-i fi tolerată afilierea, Castorică s-a făcut dulce ca mierea, deşi e mai amar ca fierea. Gândindu-se cum să se gudure, cu mintea sa tulbure, a pornit fără crâcnire să o găsească pe Elodia, pentru a-şi satisface grandomania. Castorică detectivu’ lu’ peşte se tot amăgeşte că pe Elodia o va găsi, iar poporul, minţit de şeful partidului cu televizorul, nu îl va mai părăsi ca pe un ratat care s-a făcut de rahat peste tot pe unde a umblat. Până şi Cioacă s-a cutremurat când a aflat că dinţosul Castoricel vrea să pună mâna pe el. După cum era de aşteptat, Castorică are o teorie mică, a conspiraţiei sau mai degrabă a constipaţiei. Acesta crede cu înverşunare că nimic nu s-a făcut la întâmplare. În mintiuca sa, numai ozeneii puteau să o răpească pe Elodia. Castorică va face o mare interpelare intergalactică, iar extratereştrii o vor elibera pe loc pe Elodia, pentru a se feri de răzbunarea sa. În plus, ozeneii îi vor returna aracii şi clisa. Astfel, Castorică visează să scape de complexele cu treaba mică şi să redevină un mare politician, nu un amărât de guzgan. Vise plăcute! Castorel, nu te lăsa, poporul oricum nu te mai vrea! Mai bine dă-ţi demisia!
