Terorismul şi Turcia. Nimic nu e mai terorist pentru guvernele de azi decît grupurile care amintesc lumii că protestatarii vor schimbare radicală. Lumea şi-a cam luat ochii de pe Turcia, iar abuzurile devin şi mai discrete şi mai eficiente. Guvernul turc deja a pus semnul egal între o organizaţie de protestatari marxişti şi “terorism” – toată lumea vestică a fost probabil mulţumită. Aşa cum mulţumită a fost că cerinţele sociale foarte clare au fost vopsite în tot soiul de culori “culturale”, nu cumva să se vorbească prea mult de probleme comune “civilizaţilor” şi Turciei: inegalităţi strigătoare la cer, sărăcie, precarizare etc. Turcia e altceva blabla. Şi tot în Turcia, împreună cu un cor vestic de conducători, îndată ce protestul e mai clar apar “teroriştii”. NSA şi servicii. Aţi văzut ce inflaţie de ştiri despre servicii secrete am avut? Ştiri de bine? Nu doar despre victoriile româneşti. Spre deosebire de wikileaks, după dezvăluirile lui Snowden, s-a jucat tare. S-a umplut presa vestică de exemple de mari atentate dejucate, de normalitaea supravegherii. Băsescu a dat-o şi el în stil propriu: dacă google poate de ce să nu poată şi SRI? Problema e că dacă pui punctul 1 de exemplu lîngă obsesii teroriste mai mult sau mai puţin justificate ajungi la adevărata bombă. Nu e problemă doar de supraveghere, ci şi cine şi după ce criterii se supraveghează. Brazilia. Trebuie să fie naşpa să fii cetăţean brazilian şi toată lumea să te vadă ca pe un clovn samba-fotbalistic. Protestele enorme din ultimele zile aduc totuşi în faţă o Brazilie adevărată. Romario (mai nou om politic) a protestat cît a putut de ceva timp împotriva jafului din spatele Cupei Mondiale. Dar nu e de ajuns ca un mare fotbalist să ia atitudine. Un milion de oameni în stradă s-au făcut în sfîrşit mult mai auziţi.
Costi Rogozanu