La începutul săptămânii trecute am asistat la un incident diplomatic fără precedent în relaţiile cu Franţa, fapt care a rămas însă fără ecou în ţară. Un fost secretar de stat din guvernul Sarkozy a aruncat injurii la adresa României, numind-o stat “derbedeu”. Pentru că nu mai are funcţii guvernamentale, fiind deputat UMP (dreapta) în Adunarea Naţională, Pierre Larouche a invocat libertatea de exprimare pe care i-o oferă calitatea de membru al Legislativului francez. Mai mult, liber cugetătorul din ţara Hexagonului se pretinde a fi un apropiat al ţării, el făcând parte din Grupul de prietenie Franţa – România. Ambasadorul român la Paris, Bogdan Mazuru, a reacţionat vehement printr-o scrisoare deschisă, considerând inacceptabile spusele acestuia. Atitudinea revoltătoare a deputatului Larouche a avut o semnificaţie diplomatică cu atât mai mult cu cât declaraţia sa a fost făcută cu ocazia vizitei ministrului de Afaceri Externe a României la Paris. Aroganţa acestui deputat, care nu s-a remarcat în fostul guvern de dreapta decât prin scandaluri, vine în contextul veşnicei probleme generate de ţigani în toată Europa. Larrouche invocă faptul că România a primit miliarde de euro de la UE pentru integrarea acestei etnii, dar nu a făcut nimic în acest sens. Este o minciună sfruntată, atâta timp cât se cunoaşte faptul că România cheltuieşte imense sume de bani în fiecare an pentru aşezarea acestei etnii în coordonatele civilizaţiei. Amintim faptul că există programe naţionale pentru asistenţă socială acordată familiilor de romi, mama beneficiind de alocaţie pentru fiecare copil născut. Apoi, autorităţile locale sunt finanţate special într-o campanie amplă de informare pentru şcolarizarea copiilor romi. Ministerul Educaţiei a creat, de ani buni de zile, locuri speciale pentru tineri la licee şi facultăţi pentru a-i stimula să înveţe carte şi astfel a-i integra în societatea românească. De asemenea, minoritatea romă deţine un reprezentant al lor în Parlamentul României, care să le reprezinte interesele. Funcţionează pe scena politică partide constituite pe criterii etnice ale romilor, sunt zeci de fundaţii care coordonează programe de sute de milioane de euro pentru integrararea lor în societatea românească. Pe la televiziuni sunt programe speciale care vorbesc despre reţete de succes în rândul comunităţii rome. Mai mult, de curând am aflat că la presiunile UE, suntem obligaţi să scoatem din dicţionar cuvântul ţigan, considerat a fi jignitor şi discriminatoriu la adresa comunităţii rome din România. Oare ce mai poate face statul român pentru a salva integrarea acestei minorităţi? Oricum, tot Occidetul este exasperat de faptele romilor şi toţi dau vina pe statul român, în timp ce imaginea noastră este la pământ: am ajuns să fim paria Europei. Oare ce se poate face în această direcţie?
Marius Oproiu