Expoziţia a fost vernisată la nivel elitist de către criticul în vogă Mihai Plămădeală (colaborator al unor reviste internaţionale de artă), care a glosat exclusiv laudativ, fără rezerve, convingător despre artist şi operă. De fapt d-sa a prefaţat în aceeaşi termeni şi albumul “Dorel Petrehuş”. Au mai vorbit la vernisaj şi etnologul Remus Vârnav, cărturar remarcabil, director al Muzeului “Ţării Oaşului”, cât şi primarul, implicat afectiv în spiritualitatea urbei, distinsa doamnă Aurelia Fedorca.
Dorel Petrehuş, moroşan din Târgu Lăpuş, dar statornicit definitiv în Negreşti Oaş, a debutat expoziţional încă student fiind la Institutul de artă “Ion Andreescu” din Cluj Napoca, la studioul de radio din Cluj. Au urmat apoi 72 de participări în expoziţii personale cât şi de grup, în marea lor majoritate în Baia Mare, apoi în Satu Mare, Carei, Bistriţa, Zalău, Timişoara, Târgu Mureş, Dej, Iaşi, cât şi în Chişinău, Germania, Franţa, Italia, Olanda, Ungaria, Maroc. Dorel Petrehuş are lucrări în colecţii particulare şi muzeale din mai multe ţări: România, Franţa Germania, Italia, Olanda, Austria, Maroc etc.
După studiile universitare, Dorel Petrehuş şi-a lărgit orizontul de cunoaştere în ale artei prin studierea unor albume, filme, participarea în tabere de creaţie etc. Dorel Petrehuş s-a încrâncenat în lupta cu sine însuşi spre a-şi construi personalitatea artistică cu migală şi responsabilite asumată, echilibrând figurativul recreat, recompus cu nonfigurativul imaginat, operând compoziţional pe mari spaţii, reconstituind realităţi din segmente regrupate în noi semnificaţii speculative, impresionante, operând fără zgârcenie de pastă, luând scrupulos din culorile curcubeului cromatica ce îi slujea ideea, apelând la culorile de bază cât şi la cele complementare. Dialogul cu materia şi spiritul l-au preocupat mereu şi intens în demersul său plastic. Lucrările sale sunt realizate prin excelenţă în ulei şi acrilic, în ulei pe pânză, în tempera, exprimând stări, idei, sentimente, gânduri ascunse dar developate insinuant, ingenios, convingător, construind adevărate, remarcabile opere, cu măiestria unui scenograf. Pictura sa reprezintă o provocare atât pentru public cât şi pentru critica de specialitate, pentru istoria artei. M-am întrebat dacă un pictor poate fi fericit! Certamente că niciodată. NU! Aspiraţia unui artist rămâne deschisă pe verticala continuităţii asumate, a împlinirilor visate ca posibile izbânzi! O dovedeşte şi titlul expoziţiei şi al volumului-album “Amprenta omului”.
Ovidiu Suciu