Se întâmplă în viaţă lucruri incredibile. Unele ţin de astrologie, de geologie şi altele de viaţa oamenilor. Am întâlnit la “Oameni şi fapte” un preot cu faţa de ardelean curat şi omenos, bine făcut, proporţionat şi cu o gândire atât de normală ca şi viaţa sa de toate zilele. Am auzit de preotul Man Radu că este cu mult har şi talentat în a lucra şi modela sufletul omenesc. M-am convins de acest lucru de îndată ce am schimbat câteva cuvinte. Sincer, doream să realizez emisiunea cu primarul din Sanislău, dl. Kardosi Ioan Zoltan, dar m-a lămurit sec: are probleme, are de achitat 15 miliarde lăsate de fostul primar şi, de fapt, nu-l interesează.
M-am orientat spre un om care cunoaşte cel mai bine oamenii, gândurile, împlinirile şi necazurile acestora. Din 2000 este la Sanislău şi “păstoreşte” cu succes parohia fostă a regretatului Cornel Lenghel (Dumnezeu să-l odihnească).
Preotul Radu are o familie frumoasă, reuşită, cu trei copii, unul mai frumos decât altul, cuminţi şi dornici de carte. Soţia, preoteasa, este cea care se ocupă foarte mult de casă, de copii, dar şi de munca sa. Preotul Radu este convins că sondajul privind încrederea în instituţiile statului spune adevărul: Biserica este, încă, instituţia în care românii au încredere. Dl. Radu Man a făcut meritata deosebire între “a fi religios” şi “a fi credincios”. Ştie mult din istoria de glorie a Sanislăului, comună ce a fost ani de-a rândul pe locul I pe ţară în agricultură, şcoală, tradiţii. L-a amintit pe regretatul inginer Liviu Groza, un om care a ridicat ştacheta pretenţiilor oamenilor.
Despre ocupaţia locuitorilor am aflat că agricultura şi creşterea vitelor rămâne cea de bază, dar mai lucrează pe la Carei şi câteva ferme din localitate şi din jur. A vorbit frumos despre Primărie, dar mai ales despre Consiliul Local, oameni cunoscători ai problemelor comunei. Are mare încredere în oameni, care sunt harnici, buni credincioşi şi ambiţioşi. Ştie bine că zona Carei şi până la Valea lui Mihai este cu un pământ fertil, roditor – poate cel mai bun din judeţ, aceasta însemnând un mare ajutor pentru oameni. Preotul Radu vorbeşte mult cu locuitorii (la biserică, la festivităţi, pe stradă, la botez, la nunţi) şi află “păsurile” acestora. E adevărat că drumurile spre Sanislău şi în interior sunt ca după bombardament, dar… cine ştie, poate… Aşa suntem noi, sperăm mereu! Este convins preotul Radu că nu lipsesc multe lucruri comunei, dar mai lipsesc, şi atenţia trebuie îndreptată spre canalizare, apă, drumuri, educaţie. Au loc pentru nunţi, dar trebuie amenajat la pretenţiile de azi, căci Sanislăul n-a intrat într-o umbră a uitării, ci este o comună ce poate redeveni ceea ce a fost. Există familii cu copii ce trăiesc în sărăcie (35%), dar biserica nu are suficiente instrumente la îndemână pentru a-i ajuta. Trebuie să existe o legătură puternică între stat şi biserică pentru a ridica nivelul de trai, de viaţă al oamenilor. Să auziţi explicaţiile date de preotul Radu spuselor Bibliei, aflând dacă ştim să ne purtăm crucea, dacă înţelegem “Sus avem inimile” şi dacă trăim în iubire. Sigur, nu le realizăm pe toate, intervenind invidia, răutatea, duşmănia, lupta pentru a agonisi mult, chiar fără muncă. Acum se zice “Să moară vecinul, să-i rămână capra!”.
A vorbit cu mândrie şi de activitatea sportivă de pe raza comunei, de tineri, de echipe de fotbal etc. Mi-au plăcut explicaţiile date privind marile sărbători din comună: Ziua de 1 Decembrie, Ziua Drapelului, Ziua Imnului, Ziua Eroilor, subliniind necesitarea implicării şcolii mai mult, iar acestea să nu se facă formal, ci trăite cu adevărat. Preotul Radu colaborează bine cu protopopiatul şi mulţumeşte pentru această conlucrare.
I-am adresat o întrebare, ce i s-a părut ciudată, ştiind că numai biserica ortodoxă interzice preoţilor să candideze pentru funcţia de consilier sau primar. Totuşi, dacă ar fi primar, graficul de muncă al dlui Radu ar fi foarte încărcat cu lucruri utile pentru comunitate, încât în patru ani s-ar vedea multe îmbunătăţiri cu obiective atât de necesare unei comune civilizate!
Preotul Radu are mulţi prieteni şi-i consideră adevăraţi. Îi place culoarea roşie, una puternică, dătătoare de viaţă. Se miră, ştiind că ţara-i bogată, cu resurse ale solului şi subsolului, cu inteligenţă, muncă şi… totuşi se trăieşte prost. Ne întrebăm ce se întâmplă şi când ne vom redresa? Despre personalitatea poliţistului a spus că-l doreşte cu demnitate, impecabil şi legea să-l apere în demersurile lui!
Vorbind despre aleşii noştri, nu prea are de comentat, nu-i vede printre alegători şi crede că sunt foarte “ocupaţi”. Ei nu mai au emoţii şi trăiri sufleteşti pentru cei care i-au ales. Păcat! Legat de regrete, preotul Radu crede că putea face mai mult în viaţă, dar poate recupera pentru că este ambiţios şi iubeşte oamenii cu care lucrează, făcându-i mai buni, mai trainici şi mai umani. Regretă că persistă procesele privind spaţii şi terenuri ce aparţin bisericii ortodoxe, legea retrocedării este prost venită, iar aplicarea ei lasă de dorit! Nu este un caz unic, dacă ne gândim la elevii scoşi din şcolile municipiului şi plasaţi în clădiri foste ateliere şi la şcoală în schimburi! Cred să suntem unici!
Preotul Radu este adeptul educaţiei copiilor prin metoda răbdării şi a exemplului personal, nici de cum bătaie sau descurajarea copilului. Se lucrează la biserică împreună cu tânărul preot Sebastian, care se bucură pentru faptul că are mult de învăţat de la preotul Radu şi apreciază parohia din Sanislău ca fiind de excepţie. Omul potrivit pentru Consiliu şi pentru funcţia de curator, rămâne dl. Şimonca, predestinat pentru aşa ceva. Iubeşte localitatea, oamenii, dar mai presus de toate rămâne biserica, vorbind despre ea în termeni laudativi. Fratele lui a fost adevăratul director al şcolii de acolo, punându-i bazele materiale şi ştiinţifice. Cine nu ştie de directorul Şimonca, de succesele şcolii de atunci, aidoma succeselor lui Liviu Groza?
Printre trăsăturile preotului Radu amintesc: iubitor de oameni, harnic, muncitor, luptător, tenace, bine pregătit, cu o voce impunătoare – ca un tribun, bun soţ şi tată, cinstit, de cuvânt, iubit de oameni, gospodar desăvârşit, bun sfătuitor al oamenilor, hărăzit de Dumnezeu pentru a fi preot cu har, un om cu mult bun simţ în tot ceea ce face.
Nord-Vest TV şi Gazeta de Nord-Vest i-au devenit prieteni adevăraţi şi în numele lor îi dorim sănătate, bucurii şi împliniri în tot ceea ce întreprinde! Succesele să-l însoţească pretutindeni!
Teodor Curpaş
