Mă gândesc de multe ori că Dumnezeu te fericeşte uneori şi prin faptul că-ţi scoate în cale oameni frumoşi sufleteşte, oameni cumsecade, oameni cu talent şi har. E un mare noroc! Am cunoscut, spre bucuria mea, a Liceului nr. 3, a locuitorilor din judeţ, un om curat la suflet, angajat pe drumul graficii, o artă îndrăgită de el şi datorită talentului său, a pregătirii în domeniu şi a perseverenţei lui. El s-a lepădat de mizeria sufletească din jur, fiind frumos “pe dinăuntru” şi cu suflet senin. Trebuie să recunosc, că prin soţia sa, profesoara excepţională, Marta, l-am cunoscut bine, chiar foarte bine pe marele grafician AUREL CORDEA. Eram directorul liceului, care urma să obţină locul I la Concursul revistelor şcolare, încât ţara s-a minunat văzând că Satu Mare s-a detaşat în clasamentul naţional. Aurel Cordea a realizat coperta revistei “Poteci” şi grafica primului număr, urmând şi următoarele zece numere şi un volum de versuri al elevilor talentaţi (I. Bledea, G. Vulturescu, I. Baias, V. Vladimirescu etc.). Pe atunci tipografia era o artă şi se lucra mai mult manual la pregătirea paginii, dar… cu muncă realizam număr după număr, desigur, cu vizele de rigoare şi… explicaţii, transpiraţii până la obţinerea “bun de tipar”. Îi mulţumesc şi acum lui Aurel Cordea (Dumnezeu să-l aibă în pază!), mulţumesc soţiei şi fiicei pentru tot ceea ce au făcut în cultura noastră şi încă mai fac… şi fac bine!
La 15 iulie Aurel ar fi împlinit vârsta de 76 de ani, dar… se zice că Dumnezeu îi ia pe cei buni la El! Minunatul student al Institutului “I. Andreescu” din Cluj Napoca a fost oprit la catedră (pe atunci numai studenţii de excepţie puteau visa la aşa ceva!). Bucuriile vieţii n-au fost multe, datorită muncii şi seriozităţii sale. Una dintre fericirile sale a fost apariţia fiicei, Marta, care a preluat din calităţile tatălui şi ale mamei (una este bunul simţ!). A lucrat la Şcoala Populară de Artă, la Muzeul Judeţean din Baia Mare, a devenit membru al UAP, redactor şi grafician la “Cronica sătmăreană”, scenograf la Teatrul de Nord, a realizat lucrări reprezentative pentru oraş. Se stinge într-o lună cu zăpadă, albă ca şi curăţenia sufletului său, se stinge întocmai ca o lumânare – arzând! Începând cu 1963, participă la o serie de expoziţii, în Satu Mare, în ţară, în Capitală şi în alte ţări (aproximativ 20 de expoziţii). N-a apucat (pe atunci era imposibil) să facă o serie de călătorii de studii în ţările Europei şi nu numai, dar a făcut-o în URSS, Bulgaria şi Ungaria.
Aurel Cordea n-a fost un artist oarecare, ci unul profund, ce scotea în evidenţă detaliile, imaginea, planurile şi, de ce nu, perspectiva. A fost omul ideilor, pe care le-a imortalizat în lucrări. Se bucura când un coleg prezenta la expoziţiile colective lucrări reprezentative şi făcea aprecieri de analiză profundă a acestora. Am văzut multele sale gravuri, am văzut, fiind aproape de el, minunatele afişe realizate cu anumite prilejuri. De fapt, lucrările lui Aurel Cordea au avut şi valoarea de simbol. Mă gândesc la tot ce a realizat cu ocazia sărbătorii Mileniului, de la Castrum Zotmar la oraşul Satu Mare, pe care-l cunoaştem bine şi în care trăim, gândim şi muncim. Am apreciat, în repetate rânduri, afişele realizate înaintea marilor concerte şi cele ce anunţau expoziţia de pictură, grafică şi sculptură a profesorilor de desen. Aurel Cordea – omul care m-a ajutat pe mine şi pe mulţi şi nu mi-a pricinuit nici o supărare vreodată. Pardon! Atunci când am auzit că ne-a părăsit!… Îmi rămâne Aurel Cordea atât de familiar, încât mi se pare că l-am cunoscut dintotdeauna.
Acum, facem cu toţii un popas, ce nu se întâmplă în fiecare zi, citind aceste rânduri, pe care mi le-am permis, cu îndrăzneală, să le scriu. Fiecare familie, fiecare comunitate şi, mai ales, fiecare neam îşi cinsteşte fiii care s-au remarcat prin activităţi deosebite în planul culturii sau artei, înscriindu-şi numele în Cartea neamului prin muncă pertinentă, vocaţie, talent şi dăruire de sine. Nu doar la o zi aniversară trebuie cinstit, apreciat, onorat omul valoros. Respectul celor care l-am cunoscut şi prin noi, al Dvs., cititorilor acestui cotidian, ar trebui să fie permanent, să se reverse ca o rouă binefăcătoare în fiecare zi. Altfel, rămânem nerecunoscători şi greşim înaintea lui Dumnezeu, care ne îndeamnă la iubire între noi, aidoma aceluia cu care ne-a iubit El.
Cu gânduri frumoase pentru Aurel, cu gânduri alese pentru Marta şi Marta!
Teodor Curpaş