Nici în alte anotimpuri comportamentul ilegalului din Deal nu s-a dovedit unul civilizat, dar temperatura caniculară din ultimele săptămâni pare să-l fi afectat profund. În alt fel nu se pot explica spectacolele penibile la care s-a dedat bântuind prin ţară împreună cu suita sa, precum trupele de teatru ambulant de odinioară. Repertoriul susţinut a fost însă cel arhicunoscut, monocord şi agresiv. Pe de-o parte, saltimbancul poza în cavalerul neînfricat care se avântă în luptă şi se sacrifică pentru salvarea ţării şi binele celor mulţi. Şi, ca să nu se creadă că se luptă cu morile de vânt, precum Cavalerul tristei figuri, autointitulatul jucător în politica naţională şi mondială îşi revarsă veninul, făcând pe curajosul, asupra actualilor guvernanţi, pe care îi consideră nevolnici şi incompetenţi. Astfel că, fără ca duşul rece al suspendării de anul trecut să-i fi răcorit şi limpezit mintea, atâta cât o are, lasă să se înţeleagă din nou că se vede doar pe sine şi, mai nou, pe aşa-zisul său partid, Mişcarea Populară, drept unica şansă a României. Cei care au, cât de cât, un dram de spirit de observaţie îşi pot da uşor seama că deocamdată locatarul fraudulos de la Cotroceni se mulţumeşte de teamă să se fâlfâie şi să se fandosească doar pe la evenimente din mediul rural sau pe la microfoanele televiziunilor care îi cântă cu umilinţă în struna dezacordată. Însă, parşiveşte, se ţine deoparte de oraşe, convins că salariaţii şi pensionarii nu au uitat că el este cel care le-a ciopârţit salariile şi pensiile, trimiţându-i în foame şi mizerie.
Recent, în sala unde pupitrul este inscripţionat acum, din ordinul său, “Preşedintele României”, Traian Băsescu a susţinut un spectacol jenant, botezat conferinţă de presă, comportându-se ca într-o bodegă de mahala de joasă speţă. De la explicaţii mincinoase privind convocarea de la o oră la alta a CSAT, deşi premierul era plecat din ţară, până la insinuarea de ţaţă bârfitoare că “a plecat cu bona la Miami”, Ponta a avut parte de bălăcăreli întru totul dezonorante, ieşite din gura strâmbă a unui pretins şef de stat. Mai cu seamă că pretextul – mult discutata privatizare a CFR Marfă pe care Băsescu se străduieşte să o arunce în braţele lui Ponta – este o tristă amânare din perioada guvernării boc-băsiste, grăbită acum, la presiunea FMI.
Comportamentul aberant şi agresiv al lui Traian Băsescu se dovedeşte de mahala, deşi i s-a oferit şansa nemeritată de a-şi termina, învins şi discret, un mandat pe care românii i l-au retras în cele mai legale condiţii. Dar în cazul lui, năravul din fire sfidează şi jigneşte şi nu are leac.
Voicu D. Rusu