Ajuns personaj de legendă pe malurile Someşului, lui castorică îi sunt închinate adevărate ode prin care cetăţenii aleg să îşi arate dispreţul faţă de castorică cu aia mică. Redăm în continuare una dintre versiunile neoficiale ale baladei lu` castorică:
Într-o vizuină neagră,
Într-un vechi bordei
Unde curge-n vale
Ciorba de ardei.
Plânge şi suspină
Tânăra domniţă
Dulce şi suavă
După castorică.
De trei zile-ncoace
Fostul ei soţ tâmpit
A plecat la craşmă
Şi n-a mai venit.
Orologiul sună
Doişpe jumătate.
La vizuină-n poartă
Cine dracu’ bate?
Eu sunt, fă, nevastă,
Soţul tău tâmpit,
Eu, şi de la crâşmă
Mă întorc pilit.
Dar deschideţi poarta,
Extratereştrii mă-nconjor,
M-am p***t pe mine,
Şi mi-e frig de mor!
Ce spui tu străine?
Castorul e departe…
Într-o berărie
Printre halbe sparte.
De eşti tu acela
Du-te înapoi
Fă o interpelare
Ca să râdem noi!
Du-te la beţie, pentru crâşmă mori!
Şi-ţi va fi mormântul ciugulit de ciori.
