Senatorul nimănui Marian Valer este cunoscut şi recunoscut ca fiind un fan declarat al lui Ernesto Rafael Guevara de la Serna, cunoscut mai bine ca şi Che Guevara.
Problema este că în lipsă totală de idei şi de imaginaţie, numitul Marian Valer şi-a permis să îi fure imaginea lui Che Guevara, ducându-i memoria în derizoriu. A ajuns să fie batjocorit în toată presa naţională, fiind cunoscut ca şi “Senatorul Che Guevara”, “Senatorul elicopter” sau “Senatorul ozn”. Pentru faptul că a atentat fără drept la memoria revoluţionarului sud-american, familia acestuia ar fi mai mult decât îndreptăţită să îl ia la rost. Marian Valer se vede în ipostaza fostului mare revoluţionar argentinian, invocându-i imaginea ori de câte ori are ocazia. Cel mai probabil pentru a-şi atrage simpatiile fanilor lui Che Guevara. La fel cum a făcut şi când a furat imaginea primarului municipiului Constanţa, Radu Mazăre, imitându-l într-o manieră mai mult decât penibilă şi lamentabilă. La fel, şi Radu Mazăre ar putea să îl ia la rost pe încă senatorul Marian Valer.
În orice caz, vă prezentăm mai jos o paralelă între cel care a fost marele revoluţionar Che Guevara şi Marian Valer, un revoluţionar de mucava, ajuns jurnalist la apelul bocancilor din postura de servitor docil al regimului comunist, când timp de mai bine de şase ani a lucrat ca şi procuror la Procuratura Satu Mare. Prespălat în mare anticomunist, Marian Valer a făcut ce a învăţat mai bine în cei şase ani ca şi procuror: a distrus zeci de persoane nevinovate!
Marele revoluţionar Che Guevara
Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, a fost un revoluționar de stânga, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american. S-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în orașul Rosario, provincia Santa Fe, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere, tatăl fiind Ernesto Guevara Lynch, iar mama Celia, având strămoși basci, irlandezi și spanioli. Mama sa l-a învățat franceza, pe care o va vorbi în mod curent, fiindu-i utilă mai ales în experiența africană de mai târziu.
În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 începe o călătorie prin America Latină. În ianuarie 1952 ajunge în Chile, unde descoperă mizeria în care trăiau minerii din nordul țării. Ajunge în Peru, în Amazonia, în Columbia și Venezuela. Revine acasă complet schimbat. Descoperise marile inegalități din America Latină, tragica viață a indienilor, aroganța militarilor. După ce își ia diploma în medicină (12 iunie 1953) pleacă din nou: Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala. La 27 iunie 1954, președintele cade victimă unui puci militar. Rămâne în Guatemala până în septembrie 1954, apoi pleacă în Mexic, unde la 26 iunie 1955, îl întâlnește pe Fidel Castro.
În această perioadă e supranumit Che. Pentru meritele sale, Castro îi dă lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, și îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluționarului cu beretă și stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia. După cucerirea puterii, la 9 ianuarie 1959, primește cetățenia cubaneză, printr-o lege specială. La 26 noiembrie 1959 e numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu devine ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. Se împrietenește cu Jean-Paul Sartre și cu Simone de Beauvoir, participă în primăvara lui 1960 la un miting de protest împotriva aruncării în aer a unei nave franceze care transporta arme.
Aventura în Bolivia se anunța sinucigașă. Aici, armata era bine antrenată, iar Partidul Comunist Bolivian nu intenționa să-l ajute. În noiembrie 1966, Che ajunge în capitala boliviană, după ce a trecut prin Praga, Moscova, Paris. Se îndreaptă spre regiunea forestieră Nancahuazu, pentru a forma o școală de gherilă. Lipsit de sprijinul localnicilor, înconjurat de niște novici, la 8 octombrie 1967, grupul lui Che este capturat. Che Guevara este executat o zi mai târziu, la 9 octombrie 1967. Chiar dacă nu și-au justificat niciodată decizia, colaboratorii lui Barrientos cred că îi era teamă de un proces public ce ar fi atras atenția internațională asupra Boliviei, cum s-a întâmplat în cazul lui Régis Debray; el nu voia, de asemenea, ca Che să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, apoi eliberat, ca în cazul lui Fidel Castro. Există numeroase versiuni asupra gradului de implicare și de influențare a S.U.A. și C.I.A. în acestă decizie.
Mai multe persoane l-au putut vizita pe Che, printre care învățătoarea din sat, care i-a adus mâncare și care își amintește următorul dialog: „De ce cu inteligența și fizicul dumneavoastră, familia și responabilitățile pe care le aveați, v-ați pus într-o asemenea situație? Pentru idealurile mele.”
Revoluţionarul nimănui Marian Valer
Spre deosebire de marele revoluţionar Che Guevara, Marian Valer s-a născut în 1960 la Dăbâca, judeţul Cluj, într-o familie de ţărani români de condiţie modestă. Tot spre deosebire de Che Guevara, Marian Valer a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 1984, după care din postura de procuror la Satu Mare a servit cu multă credinţă regimul comunist dictatorial până în 1990, când după Revoluţia din Decembria 1989 s-a trezit peste noapte că este un foarte mare revoluţionar.
Cel mai probabil că reuşind să îi şantajeze pe adevăraţii revoluţionari, Marian Valer a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale Satu Mare în decembrie 1989, postură din care a încercat să dea foc sediului fostei Securităţi, cel mai probabil pentru a-şi ascunde urmele presupusei colaborări cu fosta Securitate, dovedită la un moment dat prin act emis de aceasta, prin care se demonstra faptul că Marian Valer ar fi fost şantajat de Securitate din cauza orientărilor sale homosexuale.
Între aprilie şi august 1990 a făcut parte din Comisia guvernamentală care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu – această experienţă s-a încheiat cu demisia sa din procuratură în semn de protest faţă de blocarea şi/sau temporizarea cercetărilor asupra dosarelor Revoluţiei. Asta este varianta nuanţată. Motivul real pentru care a părăsit procuratura sunt şi acum învăluite în mister. La un moment dat a fost acuzat pe unele site-uri că ar fi colaborator al serviciilor secrete ruseşti.
Din toamna lui 1990 şi până în 2008 a activat în media sătmăreană (Gazeta de Nord-Vest, Avertisment din Nord-Vest) şi a colaborat cu articole la publicaţii naţionale (Expres, România liberă, Evenimentul zilei şi Adevărul), reuşind să iasă în evidenţă prin faptul că a reuşit să distrugă zeci de persoane nevinovate, dedându-se la şantaje pentru a-şi atinge scopurile. Cel mai de răsunet şantaj a fost cel în care a fost condamnat fostul primar Horia Anderco, care a fost achitat şi a câştigat şi un proces împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. După cum era de aşteptat, numitul Marian Valer nu a plătit niciodată pentru fapta sa.
Tot graţie apucăturilor sale şantajiste, a ajuns pentru o scurtă perioadă prefect (iulie 2004-ianuarie 2005), şi tot pentru câteva luni director de cabinet al preşedintelui Consiliului Judeţean Satu Mare (februarie-iunie 2008). În vara anului de tristă amintire 2008, Marian Valer este ales senator în două legislaturi succesive (2008 şi 2012). După ce a încercat să îl şantajeze inclusiv pe primul ministru al României, Victor Ponta, atacându-l în mod ordinar şi prin acuzaţii calomnioase, Marian Valer a fost îndepărtat din toate comisiile parlamentare, reuşind să bată un record nemaiîntâlnit în cei 23 de ani de democraţie românească: a devenit primul senator care nu activează în nicio comisiei! De altfel, majoritatea colegilor fug de Marian Valer.
