Dacă n-ar fi ei, nu s-ar pomeni sau, oricum, s-ar vorbi mult mai puţin despre năstruşniciile Jupânului din Deal care nu încetează să se dea cu încăpăţânare în stambă pe sticla televizată, fără să înţeleagă că şi-a trăit traiul politic. Dar pentru a-i întreţine orgoliile aberante şi dorinţa absurdă de-a rămâne în fruntea bucatelor cu orice preţ, până la adânci bătrâneţi, se găsesc “gânditori” care îi ţin isonul şi îl poartă în suflet, răspândindu-i inepţiile, spre disperarea celor dornici să-şi trăiască amarul cel de toate zilele fără stresuri suplimentare.
Aşa se face că printre multe altele, de tot felul, un băsist de bine, nimeni altul decât consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a lansat şopârla că unul dintre obiectivele Partidului Mişcarea Populară este acela de a-l susţine pe Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Într-o primă instanţă am fost tentaţi să spunem: fiecare cu nebunia lui. Dar brusc s-a găsit o doamnă cu pretenţii de analist politic, pe nume Andreea Udrea (cineva fără nici o legătură cu blonda respectivă), care s-a grăbit să decreteze: “Tandemul Emil Boc preşedinte – Traian Băsescu premier pentru 2014”.
Argumentele vehiculate sunt de-a dreptul siderante şi au în vedere cu prioritate “calităţile” lui Emil Boc care l-ar putea face un aspirant merituos la funcţia de preşedinte al României. Adică, concret, scorul de peste 40% de la alegerile pentru Primăria Clujului, cu mult peste scorul PDL la nivel naţional, care l-a transformat pe Emil Boc într-un erou în ochii colegilor săi de partid. Apoi, în aceeaşi opinie, deşi Traian Băsescu nu mai este idolul tuturor democrat-liberalilor, poate aduce alături de el atât partidul Mişcarea Populară, cât şi Forţa Civică şi PNŢCD, rămânând doar ca Boc cel mic să fie capabil să întreacă PNL în primul tur de scrutin, în contextul în care PSD are cele mai mari şanse de a intra în al doilea tur. (Clişeul a devenit plictisitor)! În sfârşit, ni se spune că Emil Boc are priză la electoratul naţionalist din Ardeal, în timp ce Traian Băsescu este răsfăţatul electoratului maghiar.
În mod surprinzător, numărul “isonarilor” pupinbăsiste este în continuare jenant de mare şi clamează la unison că dreapta politică trebuie să ajungă la consens. Este însă limpede că dacă nu se va întâmpla acest lucru şi nu va exista un candidat comun al acestui segment politic, câştigătorul prezidenţialelor se cunoaşte de pe acum, căci USL nu se va rupe aşa cum speră ageamiii. PDL este decis să meargă pe mâna lui Cătălin Predoiu, Mişcarea Populară şi Forţa Civică se grupează în jurul lui Mihai Răzvan Ungureanu , iar Emil Boc nu dă semne că ar intra în cursa prezidenţială. Astfel, şansele lui Traian Băsescu se spulberă treptat şi de la sine umplându-i de ridicol pe comentatorii care îl mai au în suflet suflându-i în pânzele neputincioase, doar surle, trâmbiţe şi majuscule nemeritate.
Voicu D. Rusu