Recent, la finalul meciului de la Galaţi, Laurenţiu Reghecampf avea expresia omului care învaţă ce e neputinţa. Câteva minute mai târziu, Mihai Stoica – însuşi El, arogantul Meme – număra punctele Stelei, Astrei, Petrolului cu vocea sufocată de teamă. Era spaima beduinului care numără picăturile de apă în mijlocul Saharei, ori a eschimosului rămas fără hrană pe întinderile de gheaţă ale Groenlandei. Primul pas greşit poate fi un accident. Al doilea – o neatenţie. Al treilea e din cauza oboselii. De la al patrulea începe neputinţa, care e soră bună cu neîncrederea în propriile forţe. Se topeşte, chiar şi la minus câteva grade, aura de echipă condamnată să câştige. Adversarii prind curaj – fraţilor, se poate, regele e gol, haideţi să-l tăvălim niţel! Iar regele chiar nu mai poate. Ultimele patru meciuri din campionat i-au arătat goliciunea: Corona Braşov – Steaua 1-1; Pandurii – Steaua 1-1; Steaua – Petrolul 1-1; Oţelul – Steaua 1-1. Patru remize la rând, de patru ori 1-1! Şi asta, cu cine? Cu locul 3, acasă (OK, dar anul trecut nu se întâmpla una ca asta), cu locul 4, în deplasare (să zicem…), şi tot în deplasare cu locurile 15 şi 18 (asta era de neconceput cu opt luni în urmă!). Neputinţa Stelei e dată nu doar de cele patru remize din campionat, menţionate mai sus. În aceeaşi perioadă, Steaua a făcut 1-1 (acasă) şi din nou 1-1 (în deplasare) cu FC Basel, în Liga Campionilor. Seria remizelor e completată de 0-0 cu Schalke, acasă, tot după lăsarea frigului, şi de întâmplările similare din vremuri ceva mai calde (2-2 la Mediaş) ori de-a dreptul caniculare (1-1 cu Dinamo Tbilisi, 1-1 şi 2-2 cu Legia Varşovia). Plus înfrângerile din Champions League… Cam mulţi paşi şovăielnici, greşiţi sau de-a dreptul nefericiţi pentru o echipă care cu 7-8 luni în urmă călca totul în picioare! Reperul ni-l oferă dubla fără victorie cu Legia Varşovia, din play-off-ul Ligii Campionilor. Neînvinşi de Steaua nici la Bucureşti, nici la Varşovia, dar eliminaţi prin aritmetica golurilor marcate în deplasare şi trimişi în grupele Ligii Europa, polonezii se pot „lăuda”, în acest moment, cu următorul bilanţ: 5 meciuri – zero victorii, zero egaluri, 5 înfrângeri, zero puncte, golaveraj 0-8! Aşadar, egalii Stelei n-au obţinut niciun punct şi n-au înscris niciun gol, în confruntări cu Lazio Roma, Trabzonspor şi Apollon Limassol! Steaua a devenit o echipă comună. Gata cu superputerea nucleară! Este o veste bună pentru echilibrul campionatului intern, dar proastă pentru reprezentarea internaţională. Inclusiv pentru echipa naţională, care cu greu ar mai putea conta, în viitorul apropiat, pe un „nucleu stelist”. Mai ales că, după Chiricheş, se pregătesc să-şi ia zborul şi Bourceanu, şi Tătăruşanu. Poate şi Latovlevici. Poate şi… A fost odată o echipă frumoasă, care-şi câştiga grupa de Europa League, elimina pe Ajax, bătea pe Chelsea şi triumfa în campionat încă de la jumătatea returului. A fost odată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Povestea a luat sfârşit, însă, înainte de a afla dacă prinţul şi prinţesa au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Nici măcar nu ştim dacă şi-au primit pensia la timp.
Grigore Cartianu