În Evul Mediu, Biserica avea opinii şi legi în legătură cu orice aspect al sexului. Adulterul şi sexul înainte de căsnicie erau, în unele cazuri, păcate pedepsite cu moartea, însă pentru o perioadă de timp Biserica a tolerat prostituţia, fiind de părere că este un rău necesar.
Pentru toţi cei care luau în serios moralitatea creştină, sexul nu era o opţiune. Celibatul era varianta ideală de a trăi, iar sexul era acceptat doar în contextul căsniciei. Sexul înainte de căsătorie sau adulterul reprezentau adevărate riscuri. Preoţii erau obligaţi să raporteze adulterul sau fornicaţia mărturisite în timpul confesiunilor, iar pedepsele variau de la ani de penitenţă şi rugăciune, la moarte. În zonele rurale, aceste reguli erau mai adesea încălcate, iar preoţii îi încurajau pe tineri să se căsătorească pentru a-şi şterge din păcate, scrie portalul Oddee..
Biserica dicta în acea perioadă inclusiv cum să faci sex. Orice altceva în afară de poziţia obişnuită a “misionarului” era considerat nenatural şi, deci, păcat. Femeia nu putea sta deasupra deoarece se considera o încălcare a rolurilor dintre femei şi bărbaţi. Sexul anal şi cel oral erau considerate de asemenea păcate deoarece erau practicate doar din plăcere, nu pentru a procrea, singurul scop al sexului în viziunea puriştilor.
În ceea ce priveşte homosexualitatea, în viziunea Bisericii Catolice aceasta era un păcat.
Teoreticianul Peter Damian a definit sodomia drept “un act împotriva naturii” şi a inclus pe lista faptelor care reprezintă sodomia: masturbarea, masturbarea reciprocă, copulaţia între coapse şi copulaţia “în spate” sau sexul anal. Sf. Toma de Aquino a extins lista, definind sodomia drept orice alte forme de relaţii sexuale cu excepţia sexului vaginal.
Biserica a început să îi condamne pe păcătoşii sexuali în secolele XII şi XIII. Sodomia era pedepsită cu moartea. Sentinţa putea fi aplicată prin mutilare, ardere pe rug sau spânzurare, iar în cazurilor preoţilor, înfometarea într-o cuşcă suspendată.
Prostituţia a fost tolerată pentru o perioadă de timp de Biserică. Aceasta era văzută drept o metodă de prevenire a adulterului şi a homosexualităţii, prin urmare era considerată un rău necesar. “Dacă prostituţia ar fi suprimată, poftele nestăvilite ar deturna societatea”, spunea Sf. Toma de Aquino.
