La sfârşit de săptămână, Castorel cel tembel intră mai nou în fibrilaţie. Suferind cu dibla, se gândeşte cu groază că ar trebui să meargă să-şi vadă copila. Este vorba de copila pe care a terorizat-o şi apoi a alungat-o de acasă împreună cu mama sa. Aceeaşi fetiţă pe care rozătorul derbedeu o parazitează fără nicio jenă, locuind moca în apartamentul său. Aceeaşi copilă care tremură când îşi vede părintele, amintindu-şi de toate scandalurile provocate după intense potoale şi alcoale. Castorică cel complexat de dotarea sa anemică se pregăteşte să meargă într-o baia mare în fiecare sâmbătă. Rămas fără maşină, dar şi fără şofer, realizează cam târziu că este şi destul de lefter. Ar face el autostopul, dar prea tare se teme dobitocul. Se şi vede filat, interceptat şi agresat de cei pe care i-a calomniat şi şantajat. Se gândeşte să meargă cu bicicleta sau poate chiar cu trotineta, dar din nou diliul se teme că îşi va pierde echilibrul. Cu taxiul nu îndrăzneşte rozătorul căci nu-i permite buzunarul. Ar rămâne soluţia teleportării, dar s-a certat şi cu ozeneii. Astfel, marele rahat rămâne din nou izolat în vizuina sa de retardat. Atunci se simte uşurat că nu trebuie să se milogească pentru iertare familiei sale pe care a nenorocit-o atât de tare. Aşa trăieşte mai nou Castorel, dovedindu-ne încă o dată cât e de tembel. Cât e de ratat ne-a demonstrat deja pe-ndestulat.
