1 Octombrie – când vorbim despre cancerul de sân, să nu uităm “ OMUL”
La 1 octombrie, atenția noastră se îndreaptă către cancerul de sân: către prevenție, diagnostic precoce, tratament și supraviețuire. Dar, dincolo de investigații, protocoale și scheme terapeutice, există întotdeauna un om.
Un diagnostic de cancer nu este primit doar de un organism. Este primit de o femeie care are o poveste, relații, temeri, speranțe, responsabilități și un fel propriu de a înțelege viața. De aceea, tratamentul nu ar trebui să însemne doar ceea ce facem bolii, ci și ceea ce facem pentru omul care trece prin boală.
Factorul uman își are locul firesc în întregul parcurs terapeutic: în felul în care este comunicat diagnosticul, în timpul acordat întrebărilor, în respectarea autonomiei pacientei, în sprijinul familiei și în accesul la suport psihologic atunci când acesta este necesar.
- O femeie aflată în tratament poate avea nevoie, uneori, nu de încă o explicație medicală, ci de cineva care să-i spună simplu: „Sunt aici. Nu trebuie să treci singură prin asta.”
Sprijinul psihologic nu înlocuiește tratamentul oncologic și nici nu poate garanta vindecarea. Dar poate ajuta omul să facă față fricii, incertitudinii, pierderilor și schimbărilor pe care boala le aduce în viața sa. Iar relația de încredere cu echipa medicală poate transforma un parcurs medical dificil într-unul în care pacienta se simte partener, nu doar pacient.
Poate că adevărata grijă începe atunci când, în mijlocul tuturor protocoalelor, nu uităm pentru cine există ele.
“Cancerul este diagnosticul. Femeia este omul.
Iar omul merită să fie văzut, ascultat și însoțit.”
1 octombrie poate fi, astfel, nu doar o zi în care vorbim despre cancerul de sân, ci și o zi în care ne reamintim cât de important este să păstrăm omenia în centrul medicinei.
Asociația de Psiho-Oncologie Satu Mare
Președinte
psiho-oncolog Lucreția Kabai
