More


    Mondialu’ din fața televizorului…

    =

    Înainte de a ne apuca să vorbim de fotbal și de sferturile Mondialului să spunem doar atât: ”Mulțumim Simona!” Trebuie să recunoaștem că fata asta de 22 de ani din Constanța ne-a mai îndulcit vara și ne-a făcut să uităm că fotbalul românesc o ia serios la vale. Și că distanța dintre naționala noastră și cele de la Mondial crește parcă pe zi ce trece.

    Normal că într-o zi fără fotbal am stat aproape de tenis și mi-aș fi dorit ca Simona să ajungă-n finală. Doar că la acest nivel ridicat orice mic detaliu contează. Iar accidentarea la gleznă a Simonei s-a dovedit a fi acel mic detaliu ce a făcut până la urmă diferența într-o semifinală de Wimbledon în care am avut de toate. Inclusiv o spectatoare transportată de urgență la spital. Până-n toamnă la US Open Halep are timp destul să-și oblojească rănile și să își refacă forțele pentru a închide seria turneelor de Mare Șlem cu o nouă ispravă!

    Trecem la Mondial. Mult a fost puțin a rămas. Azi avem primele două sferturi. Sincer mi-aș dori un succes al Columbiei lui James în fața brazilienilor. Naționala lui Neymar n-a impresionat la acest turneu și s-a dus mai mult din inerție până în această fază. De partea cealaltă Columbia ,fără vedeta Falcao, a fost singura care în optimi n-a prea avut emoții cu calificarea . Și mi-aș dori o victorie a Columbiei doar pentru a mai șterge puțin din amarul de acum 20 de ani. Când Andres Escobar era împușcat la Medelin doar pentru că-și marcase un autogol în meciul cu SUA,scor 1-2. “Viaţa nu se încheie aici”, declara Escobar la finalul meciului care elimina Columbia de la Mondialul din 94. 10 zile mai târziu, cel care îl ucidea cu sânge rece pe jucătorul dorit de AC Milan striga <<Gol!>> la fiecare dintre cele şase gloanţe pe care le descărca în fotbalist. Apoi îl lăsa fără suflare, pe bancheta din spate a maşinii, pe Andres Escobar. A fost momentul care a șocat lumea fotbalului și a fost momentul în care marele nostru Cristian Țopescu a anunțat că nu va mai comenta fotbal niciodată.

    Că veni vorba de comentatori. Am mai scris despre duelurile Franța-Germania de la Mondialele din 82 și 86. Au fost meciuri pe care la acea vreme le vedeam la televiziunea maghiară iar la meciul din 86 chiar îmi amintesc că a fost o aventură întreagă în acea noapte cu televizorul alb-negru cu purici și cu antena care se tot mișca din cauza vântului. Erau parcă la acel Mondial niște voci extraordinare, Vitray Tamas, Knezi Jeno ori Szeppesi Gyorgi … Eu am ținut cu Franța lui Platini, Stopyra și Papin atunci iar în vocea comentatorului s-a simțit o ușoară simpatie pentru Germania…Iar Germania se impunea cu 2-0 în fața unei trupe epuizate după efortul din sfertul cu Brazilia. Au marcat Brehme și Voller. Ce fotbaliști! Culmea e că și-n 82 și 86 Franța a avut echipă mai bună ca Germania dar a pierdut. Acum parcă nemții sunt favoriți pe hârtie și să vedem dacă vicleanul Deschamps va găsi ac de cojocul…panzerelor lui Lowe. Pentru noi ca neutri spectatori ideal ar fi să ajungă la penalty-uri.Pe mâine.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img